Liu Junyi, în vârstă de 37 de ani, s-a născut în provincia Hubei din partea centrală a Chinei. Fără să fi făcut vreo facultate, el a fost în tinereţe un poet avangardist. Astăzi el este patronul unei companii de filme din Beijing, însă necontenind să scrie poezii. Liu Junyi a mărturisit că este dotat cu un „suflet" caracteristic cărturarilor chinezi din vremuri trecute, cu un simţământ romantic de poet şi cu un simţ de răspundere specific unui întreprinzător filantrop. În noua sa peliculă, „Copiii rămaşi pe melegurile natale", este reflectată preocuparea tânărului regizor faţă de o realitate specifică din China actuală.

Odată cu dezvoltarea rapidă a economiei chineze, un mare număr de locuitori din regiunile rurale au plecat să lucreze ca muncitori în oraşe, lăsându-şi copiii pe meleagurile natale. Potrivit datelor statistice oficiale, numărul copiilor din această categorie din China a ajuns la 60 de milioane. Din cauza lipsei de afecţiune şi grijă părintească, au apărut multe probleme în procesul de creştere a acestor copii. Tocmai acest fenomen este ilustrat în filmul „Copiii rămaşi pe meleagurile natale".

Referitor la motivaţia turnării filmului, Liu Junyi a spus cu emoţie: (Banda 1)

„Viaţa unei şesimi din populaţia ţării noastre este influenţată mai mult sau mai puţin de fenomenul copiilor rămaşi în casa părintească, dar departe tată şi mamă. Socotesc că situaţia vieţii unei categorii atât de numeroase – înşişi copiii, părinţii părinţilor, adică bunicii din partea tatălui şi mamei – merită atenţia artiştilor. Iată motivaţia şi punctul de plecare a filmului meu."

Filmul „Copiii rămaşi pe meleagurile natale" a fost turnat în Xiangfan, din provincia Hubei, localitatea natală a lui Liu Junyi. Majoritatea actorilor sunt neprofesionişti şi vorbesc în dialectul local. Multe secvenţe sunt asemenea celor dintr-un film documentar. Este o atmosferă pe care Liu Junyi se străduieşte s-o creeze şi în alte opere cinematografice, dar şi în creaţia sa lirică, socotită de el ca fiind în măsură să exprime cel mai veridic starea vieţii reale. „Copiii rămaşi pe meleagurile natale" este apreciat drept un film plin de autenticitate, simplu şi emoţionant. Desigur, pe actuala piaţă a produselor cinematografice din China, este foarte greu ca un astfel de film să aducă profituri din vânzări. Liu Junyi spunea: (Banda 2)

„Întrucât compania noastră este una de film, condusă de un grup de artişti, pe lângă obişnuitele scopuri comerciale, ne gândim şi la răsplata societăţii cu ceva. Nu gonim exclusiv după profit, după faimă. Ne simţim consolaţi prin ecourile puternice din partea publicului spectator pentru filmul nostru, fapt la care nu ne-am aşteptat nici noi."

Mulţi spectatori i-au trimis lui Liu Junyi scrisori în care i-au mărturisit că şi ei sunt preocupaţi în mod deosebit de copiii rămaşi pe meleagurile natale şi doresc să le acorde ajutoare în limita posibilităţilor lor.

În urmă cu câţiva ani, Liu Junyi a mai realizat un film, intitulat „Un milion de yuani", care a fost laureat în 2004 pentru cel mai bun film străin la Festivalul internaţional de film realizate de producători independenţi din New York. Povestea este puţin extravagantă: un cuplu tânăr – Maiul şi Porumbiţa – duce o viaţă modestă. Ei sunt frământaţi de o puternică dorinţă de a avea o viaţă înstărită. Odată, Maiul a găsit din întâmplare pe drum o grămadă de bani. Cuprins de euforie, nu mai ştia unde-i stă capul. Porumbiţa se simţea pentru un timp satisfăcută cu viaţa materială din cauza grijii Maiului, însă treptat şi-a dat seama că acesta nu mai seamănă cu băiatul de odinioară care îi plăcea. Şi aşa inima ei frământată s-a liniştit. Iar o nenorocire ce s-a abătut asupra familiei ei a făcut-o să devină mai vajnică, mai cu picioarele pe pământ. Ea l-a convins pe Maiul să restituie suma găsită. Amândoi au început să muncească cu sârguinţă şi au găsit, având o viaţă modestă, fericirea. Viaţa merge mai departe. Porumbiţa rămâne tot Porumbiţa, Maiul – tot Maiul.

Pe lângă cele două opere amintite, Liu Junyi a mai realizat alte filme ca ă „Singurul capitol de iubire", „Iubirea online", serialul „Umbra", precum şi filmul documentar „Bună ziua, Xiaoping!".

În prezent, în China există mulţi regizori tineri talentaţi. Creaţiile lor au fost laureate, deseori, cu premii la diferite festivaluri internaţionale, însă pe piaţa internă, încasările lasă de dorit. Mulţi dintre ei se află într-o situaţie penibilă dacă se poate spune aşa. Liu Junyi a afirmat: (Banda 3)

„Regizorii celebri au provenit din regizori mărunţi. Socotesc că tinerii regizori nu trebuie să se plângă tot timpul. Dintr-un alt punct de vedere, intelectualitatea, cercurile care deţin dreptul la cuvânt ar trebui să le manifeste o mai mare grijă şi protecţie, iar regizorii celebri ar trebui de asemenea să dea o mână de ajutor celor tineri. Vorba aceea: „Cu o floare nu se face primăvară". În lumea cinematografiei, dacă există doar o singură specie de copaci, pădurea ar pieri. Doar cu regizorii celebri, cinematografia chineză nu va supravieţui mult. Totuşi, cinematografia noastră este încă viguroasă, are vitalitate. Sunt convins că vom reuşi să spargem zidul ce se află între filmele noastre şi publicul spectator, deoarece vom produce filme bune, atractive. "

În acelaşi timp cu realizările sale în domeniul cinematografiei, Liu Junyi a obţinut rezultate remarcabile şi în creaţia lirică. El are pe internet o fereastră cu poeziile sale mereu actualizate şi a mărturisit că scrierile constituie memoriile vieţii şi că viaţa sa nu poate fi despărţită de scriere.