Aici, Radio China Internaţional. În programul nostrul de astăzi, vă prezentăm Podul Luoyang, care ocupă un loc important în istoria arhitecturii antice chineze.

Podul Luoyang se află la 13 km est de oraşul Quanzhou, provincia Zhejiang. Potrivit datelor istorice, înainte de secolul 7, s-au produs multe războaie în provincia Henan, unde era capitala ţării de atunci, Luoyang. Locuitorii de acolo s-au refugiat masiv în regiunile de coastă şi mulţi dintre ei au ajuns la Quanzhou. Văzând că condiţiile geografice ale localităţii seamănă foarte mult cu Luoyang, noul oraş a fost botezat de asemenea cu numele capitalei, iar podul construit mai târziu a preluat şi el denumirea Luoyang.

Construcţia podului a început în 1053 şi s-a finalizat în 1059, durând 6 ani şi 8 luni. Podul are o lungime de 1.200 m şi o lăţime de 5 m, fiind susţinut de 46 de piloni şi este dotat pe ambele laturi cu 500 de porţiuni de balustradă şi 28 de lei sculptaţi din piatră. Între acestea sunt amenajate 7 pavilioane şi 9 pagode mici. La cele două capete ale podului stau de strajă statui de ostaşi. La sud şi la nord de pod sunt 700 de brazi de sute de ani.

Încă din perioada dinastiei Song de Nord ( 690-1127 e.n ), strămoşii chinezi au creat cu o tenacitate extraordinară şi o înţelepciune inepuizabilă o tehnologie de pregătire a temeliei în formă de plută a podului, tehnologie aplicată până în epoca contemporană. Conform procesului tehnologic, se aruncă mai întâi o mare cantitate de piatră în apă de-a lungul axului central al podului proiectat, pentru a se forma o bază solidă în albia apei. Apoi se ridică pilonii pe aceasta. Pentru consolidarea temeliei şi fixarea pilonilor pe aceasta, cresc sub pod un mare număr de stridii, ale căror cochilii au o puternică forţă adezivă. Stridiile se îmulţesc rapid şi pot lega cu forţa lor deosebită pilonii de temelia podului, transformându-i într-un singur bloc. A luat astfel naştere „tehnica de consolidare a temeliei cu stridii", cu totul ieşită din comun, ca o premieră a aplicării biotehnicii în istoria construcţiei de poduri din lume. În acea vreme, încă nu existau macarale. Pentru a aşeza plăcile de piatră de mari dimensiuni pe piloni, constructorii s-au folosit de forţa ascensională a apei al cărei nivel creşte cu ocazia fluxului şi scade în timpul refluxului. Podul Luoyang a fost primul pod portuar de piatră din China şi o capodoperă a arhitecturii podurilor chineze.

Legenda spune că Podul Luoyang a fost construit când Cai Xiang era primar al oraşului Quanzhou. De mic, mama lui l-a învăţat că dacă va ajunge demnitar, trebuie să aibă grijă de norod. Pentru a rezolva problema transportului peste râul Luoyang, a hotărât să ridice un pod. Dar mare problemă a fost cu temelia podului, că apa avea o adâncime mare şi curgea rapid. Într-o noapte, Cai a visat pe Buddha Guanyin, care l-a sfătuit să ceară ajutor de la regele-dragon din mare. După ce s-a trezit, a scris un răvaş. I-a dat ordinul unui funcţionar din primărie să trimită răvaşul către Zeul Mării. Bietul funcţionar înţelegea că nu mai are scăpare. Şi-a luat adio de la soţie şi a ajuns pe malul apei. A băut mult vin până s-a îmbătat şi a adormit. A doua zi, când s-a trezit, minune! Răvaşul s-a transformat într-un dosar. S-a întors cu acesta la primarul Cai Xiang. În dosar, primarul a observat că pe o singură hârtie din el era doar un singur caracter: oţet. Storcându-şi creierii, acesta şi-a dat seama că regele-drogon ar sugera să înceapă lucrările de construcţie pe data de 21, seara ( De multe ori caracterele chinezeşti pot fi desfăcute în mai multe părţi care reprezintă alte caractere). În acea seară, la apariţia refluxului, apa s-a retras în mare. Timp de 3 zile şi 3 nopţi, constructorii au reuşit să zidească temelia. Dar datorită lipsei de fonduri necesare, podul avea o înâlţime mică. Când venea fluxul, apa îl acoperea. Legenda continuă că bogătaşul Li Wu din Quanzhou a plătit mai târziu ridicarea sus a podului cu un metru. Acesta fusese dat în judecată pentru viaţa plină de huzur. În drumul spre capitală, pentru a-şi primi pedeapsa, a trecut cu mare dificultate peste podul acoperit atunci de apă. S-a jurat că dacă se va întoarce cu bine, va ridica podul cu încă un metru mai sus. După 3 ani, s-a întors sănătos şi şi-a onorat promisiunea.

Podul Luoyang de astăzi a fost reconstruit în 1938.

Cu această prezentare, am încheiat ediţia de astăzi a rubricii „Cultura chineză", o ediţie pregătită de Zhu Kewen şi prezentată de xxx, care vă mulţumesc pentru atenţie.