Stimaţi ascultători, saloanele Altarului Mileniului din capitala noastră, un monument construit în 1999 la cumpăna de secole, au găzduit recent o expoziţie de opere fotografice sub genericul „Anotimpurile Xinjiang-ului". Cele peste 500 de fotografii expuse reprezintă rezultatul unui periplu efectuat în 2006 în Xinjiang de circa 100 de fotografi din China şi din alte peste 20 de ţări. Vizitatorii sunt puternic impresionaţi de priveliştile exotice şi obiceiurile cu totul originale din această regiune autonomă a R.P. Chineze. Riziwangul, o studentă de etnie uigură de la Universitatea Beijing, a mărturisit:

„Expoziţia mi-a oferit ocazia să cunosc şi mai bine Xinjiang-ul nostru. Recunosc că în multe locuri din această regiune n-am fost până acum. Prin fotografiile expuse aici am remarcat că sunt multe locuri deosebit de frumoase, chiar fascinante, aş putea spune. Sunt mândră că sunt originară din Xinjiang. În plus, operele fotografice expuse aparţin mai multor artişti chinezi şi străini. În acest sens, expoziţia poate fi socotită ca o bună platformă pentru promovarea schimburilor culturale dintre China şi alte ţări."

O altă vizitatoare, tot de etnie uigură, pe numele Kelbinor, ne-a exprimat de asemenea impresiile sale: 

„Xinjiang-ul este pitoresc şi fermecător, iată prima impresie pe care mi-a lăsat-o expoziţia; iar măiestria artiştilor fotografi este la înălţime. Ei s-au deplasat la faţa locului ca să creeze aceste opere artistice. Cred că pe parcurs au luat cunoştinţă şi cu unele aspecte ale culturii şi arte tradiţionale, ca şi datinile şi obiceiurile etniilor conlocuitoare din Xinjiang."

Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură se întinde în partea de nord-vest a ţării noastre, suprafaţa ei reprezenzând a 6-a parte a teritoriului Chinei. Regiunea are graniţa comună cu Rusia, Mongolia, India şi alte 5 ţări. Populaţia diferitelor etnii minoritare reprezintă 60% din totalul populaţiei regiunii. În Xinjiang se găsesc marele Gobi, deşertul Taklamakan, al doilea ca mărime din lume, cel mai mare lac-enclavă din China, numeroşi gheţari, munţi înalţi şi stepe întinse. Xinjiang-ul este de asemenea supranumit „ţinutul pepenilor şi fructelor" sau „ţinutul cântecului şi dansului".

Fotograful chinez Xu Baokuan, înainte de a vedea cu proprii ochi Xinjiang-ul, cunoscuse deja foarte bine cântecul „De ce florea e de un roşu aşa de viu" pe care l-aţi ascultat, însă ştia prea puţin despre viaţa populaţiei locale. El i-a mărturisit reporterului nostru că excursia în Xinjiang i-a lărgit considerabil cunoştinţele şi i-a îmbogăţit tematica creaţiei. Într-o fotografie de-a sa expusă la expoziţia amintită se poate vedea un grup de fete care dansează în curtea unei gospodării. Fetele îmbrăcate cu rochii roşii ca foc, cu dantele şi podoabe superbe, cu zâmbet dulce pe buze, le-au captivat privirea vizitatorilor. Xu Baokuan spunea: 

„Fotografia am făcut-o la o gospodărie ţăranească de etnie tadjică. Sunt gazde foarte ospitaliere. Obiceiurile, portul, condiţiile de locuit şi mediul înconjurător, totul e inedit pentru mine."

Xu Baokuan a epuizat toate cele 50 de filme repartizate de organizatorul călătoriei, ca şi toate poziţiile unui aparat de fotografiat digital. Însă rămâne tot nemulţumit, spunând că timpul a fost prea scurt, şi nu a reuşit să descopere şi să reţină imagini cu tot ce-i pare interesant.

Fotograful britanic prof. Huge Hamilton vizitează pentru prima dată Xinjiang-ul. Pe tot drumul, de la deşert la oaze, de la situri de cetăţi antice la oraşe moderne, a rămas uimit de tot ce i-a fost dat să vadă. Ospitalitatea şi dărnicia oamenilor de aici l-au impresionat. El ne-a declarat: 

„Socotesc că este pentru mine unica ocazie de a vedea priveliştile şi a trăi atmosfera de aici. Am să duc fotografiile făcute în ţara mea şi le voi posta pe website, pentru a prezenta conaţionalilor mei Xinjiang-ul. M-au impresionat cel mai mult peisajele şi geomorfologia. Este formidabil că distanţa de la deşertul cu temperatura de 47 grade C la zona montană unde temperatura a scăzut la 10 grade am făcut-o cu maşina doar în trei ore. Toţi oamenii pe care i-am întâlnit, inclusiv fotografi şi localnici, sunt deosebit de buni şi primitori."

Şi fotograful norvegian, domnul Christian Wesenberg, este pentru prima dată în China. Aflând că va pleca în Xinjiang, prietenii din ţara sa l-au întrebat dacă mai poate să vorbească de acolo cu ei la telefonul mobil. Nici el nu era sigur. Dar, în ciuda aşteptărilor sale, în cursul călătoriei la Xinjiang, a văzut, în zonele muntoase din partea nordică şi cea vestică ale regiunii, ţărani şi păstori care folosesc ca mijloc de comunicare telefonul mobil de ultima modă! Grupul de fotografi a vizitat 15 localităţi din Xinjiang. Pe unde a trecut, Wesenberg a rămas uimit, văzând standardele moderne ale drumurilor şi condiţiile din hoteluri. El a spus:

„A fost o călătorie lungă, care mi-a permis să cunosc cultura chineză, modul de gândire al chinezilor şi multe alte aspecte ale Chinei. Mari schimbări s-au petrecut şi în regiunea Xinjiang, despre care credeam anterior că este doar un pustiu nemărginit."

După cum a informat Li Hua, funcţionar la Biroul de Presă al guvernului Xinjiang, fotografii au făcut în cursul călătoriei peste 300.000 de poze. Artişti fotografi din Ungaria, Turcia, Australia şi alte 3 ţări au organizat, la revenirea în ţară, expoziţii personale care au fost foarte bine primite de vizitatori. Fotograful din Germania a deschis la „Der Tagesspiegel" o rubrică cu fotografii, care a avut de asemenea succes. Li Hua şi-a exprimat speranţa ca în viitor tot mai mulţi prieteni din străinătate să vină în călătorie în Xinjiang, să vadă peisajele feerice ale regiunii şi să simtă ospitalitatea populaţiei locale.