Stimaţi ascultători, în istoria milenară a Chinei au apărut numeroase personalităţi proeminente. Unii au promovat prin inovaţii şi creaţii procesul civilizaţiei naţiunii chineze, alţii au schimbat prin război evoluţia istoriei, alţii au rămas în analele istoriei prin înţelepciunea şi bagajul lor de cunoştiinţe. În ediţia de azi a rubricii, vă facem cunoştinţă cu împăraţii Yandi şi Huangdi, două personaje deosebit de importante în istoria Chinei.

Ca şi la multe alte naţiuni ale lumii, unde începutul civilizaţiei e reflectat de legende, basme sau epopei, în China împăraţii Yandi şi Huangdi sunt personaje din poveştile epocii paleolitice. În conştiinţa oamenilor, chinezii sunt urmaşii acestor împăraţi. Dar despre autenticitatea lor istorică, lipsesc încă dovezile arheologice.

Yandi şi Huangdi au fost pe cât se pare conducătorii a două triburi din societatea primitivă a Chinei. Se spune că etnia împăratului Huangdi şi etinia împăratului Yandi populau provincia Shanxi de astăzi din partea vestică a Chinei, în bazinul fluviului Galben, fluviu-mamă al naţiunii chineze. Faptul este identic cu alte civilizaţii din lume, care au început în bazinele unor cursuri mari de apă. Ulterior etnia împăratului Huangdi s-a stabilit în zona Zhuolu din provincia Hebei de astăzi, iar neamul lui Yandi în provincia Shandong de astăzi, în partea estică a Chinei.

O dată cu trecerea timpului, în urma migraţiei, conflagraţiilor, anexărilor, etniile huangdi şi yandi s-au contopit treptat cu etnia yi din partea estică, li, miao şi altele din partea sudică, formându-se „naţiunea chineză". Pe vremea aceea, între populaţiile din partea centrală a Chinei, etnia huandi era cea mai puternică, cu o civilizaţie mai dezvoltată, fiind reprezentantă a culturii din partea centrală a Chinei. Împăraţii Yandi şi Huangdi au devenit strămoşii populaţiei Han, ca atare ai naţiunii chineze.

Circulă fel şi fel de poveşti în legătură cu cei doi împăraţi. Unele dintre ele chiar se contrazic cu altele, dat fiind că au circulat în diferite perioade şi au fost consemnate de persoane diferite. Se spune că împăratul Huangdi a fost născut de fiica zeului Pământului. Ştia să vorbească de când a venit pe lume, ştia să vorbească, fiind foarte inteligent. La maturitate, a avut 25 de fii şi 10.000 de principe, din care 7.000 erau zei care administrau treburile din deferite domenii. Fenomenele naturii - vântul, tunetul, ploaia şi fulgerul erau controlate de împăratul Huangdi, care era în stare să-şi impună voinţa faţă de 14 fenomene atmosferice. Huangdi avea 4 feţe, ceea ce îi permitea să cunoască situaţia din toate direcţiile fără să-şi mişte capul. Pentru a-şi face poporul fericit, i-a învăţat pe oameni să cultive cerealele, să domesticească şi să crească animale, păsări şi insecte. Tot el a inventat ţesăturile de bumbac, a învăţat pe oameni să exploateze minereurile şi să confecţioneze obiecte din fier şi bronz. Ulterior împăratul Huangdi i-a cerut lui Chanji să creeze literele, lui Linle să confecţioneze instrumentele muzicale, lui Darao să elaboreze calendarul şi lui Qibo să scrie cărţi medico-farmaceutice, uşurând viaţa, producţia şi distracţia oamenilor.

Istoricii chinezi sunt de părere că perioada împăratului Huangdi din poveste acoperă epoca neolitică. Cât despre prototipurile istorice ale împăraţilor Yandi şi Huangdi, ele trebuie confirmate prin săpături arheologice şi cercetări istorice.

V-am vorbit despre poveştile legate de împăraţii Yangdi şi Huandi, strămoşi ai naţiunii chineze. Cu aceasta am încheiat ediţia de azi a rubricii Cultura chineză. Realizatorul şi prezentatorul Luo Dongquan vă mulţumeşte pentru atenţie.