Dragi ascultători, bună seara! Nanxincang, aflate în estul oraşului Beijing, erau grânare imperiale din dinastiile Ming şi Qing. Acestea au o istorie de 600 de ani, aproape aceeaşi vechime cu Palatul Imperial. Ele reprezintă cele mai mari şi mai bine păstrate depozite imperiale de grâne din China. Actualmente zona fostelor grânare imperiale a devenit o stradă culturală modernă. În ediţia de astăzi a rubricii Turism în China, vă vorbim despre transformarea grânarelor Nanxincang.

Zona culturală Nanxincang se află în vecinătatea unei artere principale de circulaţie a capitalei, bulevardul Ping'an şi ocupă o suprafaţă de câţiva kmp. Partea principală a străzii cu acelaşi nume o formează 9 grânare vechi şi uriaşe. Zidul lor exterior este construit din aceleaşi cărămizi ca şi cele din vechiul zid al oraşului. Aceste construcţii reflectă în acelaşi timp modestia caselor obişnuite din Beijing, dar şi grandoarea arhitecturii imperiale. Se spune că în perioada cea mai prosperă aici existau mai mult de 130 de grânare în care se depozitau peste 50.000 t de cereale. Zhao Zhiyi din adminiatraţia străzii Nanxincang cunoaşte cum nu se poate mai bine evoluţia zonei.

„Iniţial (grânarele) se aflau imediat lângă zidul oraşului Beijing. Atunci era un canal care înconjura oraşul şi acesta era legat de Marele Canal Beijing-Hangzhou şi se forma astfel un sistem complet de navigaţie. Datorită unei astfel de poziţii s-au construit aici grânarele Nanxincang, fiindcă transportul cerealelor pe apă era convenabil. "

După cum a precizat Zhao Zhiyi, Nanxincang a funcţionat ca depozit de grâne până la începutul secolului XX. Ulterior, în anii zbuciumaţi de război, clădirile au fost folosite ca depozite de arme şi muniţii. După 1949 aici s-a constituit depozitul de mărfuri al unui magazin universal din Beijing. În Nanxincangul de astăzi au pătruns o mulţime de elemente moderne, o galerie de picturi, un club privat, club de dansuri sud-americane, restaurante cu specificuri variate etc.

În centrul zonei se găseşte grânarul cel mai vechi şi cel mai bine păstrat dintre toate, astăzi un mare magazin de CD-uri numit „Clubul Yuefu". Odată ce păşim în acest „grânar" suntem atraşi de propria sa construţie. Actualul deţinător a cheltuit milioane de yuani să renoveze construcţia, respectând înfăişarea sa iniţială. Responsabila magazinului, Shao Donghong, ne-a explicat că întrucât la decoraţiunile din construcţiile străvechi nu se permite nicio formă de demolare sau schimbare a formei originale, ei au făcut apel la analizele specialiştilor şi au realizat o „decoraţiune reversibilă". Toate materialele pentru decorare se pot demonta uşor şi vechea construcţie îşi poate relua înfăţişarea iniţială, nesuferind nicio deteriorare.

„În comparaţie cu multe castele străvechi din Europa, această construcţie nu este întru nimic mai puţin frumoasă. O considerăm o comoară inestimabilă. De fiecare dată când capeţi o comoară, trebuie s-o protejezi, s-o tratezi cu grijă şi să-i valorifici frumuseţea."

Proiectantul a izolat cu sticlă zidul ce se poate deteriora şi astfel a protejat construcţia străveche şi totodată a pus în valoare aspectul plăcut al carămizilor originale. Prin dalele de sticlă se vede poteca din pietriş alb. Forma pietricelelor, similară boabelor de orez, ne aminteşte că aici a fost un grânar. Canapele comfortabile, gramofoane vechi, antichităţi din colecţia proprietarului, albumele cel mai recent lansate... Într-o astfel de atmosferă ne-am simţit ca şi cum s-ar întersecta timpul şi spaţiul.

În zona Nanxincang se găsesc mai multe de restaurante, fiecare cu specific propriu. Conform regulamentelor municipalităţii Beijing, focul este strict interzis în construcţiile străvechi, de aceea restaurantele sunt în construcţii noi imitându-le pe cele de demult. Aici putem gusta raţa pekineză, preparate din provincia Yunnan, bucate japoneze, faimoase feluri franţuzeşti şi multe altele. Dintre toate, ne-a atras atenţia un restaurant cu preparate în stil taiwanez, cu un nume foarte interesant, „Înainte şi după Masă". Aici se strâng o mulţime de gurmanzi. Managerul restaurantului, Li Yang, ne-a dezvăluit că a ales locul acesta ca să deschidă un restaurant datorită farmecului deosebit al grânarelor imperiale.

„Deschiderea unui restaurant într-un mediu cu tentă istorică şi culturală densă este ceva unic chiar în toată ţara. Grânarele antice erau locul unde se depozitau cereale. Fengshui de aici este foarte bun, căci semnifică recolte bune la toate culturile de cereale. Restaurantul reprezintă locul unde luăm masa. Am transformat acest loc de depozitare a cerealelor într-un restaurant şi între ele există o anumită legătură."

La „Înainte şi după Masă" putem gusta, pe lângă feluri specifice Taiwanului, şi peste zece preparate din meniurile unor familii de personalităţi din China. Cel mai delicios fel rămâne pentru chinezi cel preparat în propria familie pentru că meniul s-a perfecţionat continuu, transmiţându-se din generaţie în generaţie. Restaurantul acesta este autorizat de către unele personalităţi politice, sportive şi artistice să prepare meniuri din familiile lor, care nu se pot gusta în alte restaurante.

Cu aceasta, dragi prieteni, am încheiat ediţia de astăzi a rubricii noastre. Realizatoarea şi prezentatoarea Wang Hong vă doreşte o seară plăcută. Pe săptămâna viitoare.