Problemele serviciului şi a căsătoriei nepotei încă nu sunt complet rezolvate, iar dl Tian a început să ia în considerare problema asigurării bătrâneţei. Din punctul de vedere al realităţii şi al viitorului, gândurile membrilor unei familii alcătuite din 3 generaţii nu sunt la fel.

Vă invit să ascultaţi în continuare un radioreportaj din seria Povestirilor din cartierul Yongle.

Interviul la care a fost Qingqing este foarte satisfăcător.

„Societatea a impus de la început condiţii stricte. Salariul este bun, iar prima depinde de rezultatele fiecăruia".

Postul despre care a vorbit Qing Qing este legat de desfacerea mărfurilor. După părerea ei, prima are legături strânse cu realizările obţinute. Dar bunicul de 83 de ani mai are şi alte criterii. Înainte de angajare, bunicul i-a dat nepoatei o lecţie de comportament.

Bunicul: „Nu trebuie să te gândeşti doar la ce ţi se cere; trebuie să faci mai mult. Să ţii cont de situaţia generală. Să nu te intereseze pierderile sau câştigurile proprii. Să lucrezi împreună cu colegii."

Qing Qing: „Concurenţa trebuie să fie stimulatorie. Dacă fiecare persoană vrea să fie pe un loc de frunte, societatea va obţine realizări bune. Şi acesta este situaţia generală".

De fapt, cine dă lecţii de educaţie? E bine să vedem ce spune profesorul Jing.

Profesorul Jing:" Economia de piaţă permite şi recunoaşte tacit interesele personale. Politica guvernului nostru trebuie să unifice ţelurile urmărite de tineri cu cele ale statului."

Aparteu: (voce de bărbat) Din rezultatele unui sondaj efectuat de mijloacele de informare în masă reiese că chinezii care s-au născut înainte de anii 70 nu acordă mare importanţă condiţiilor şi onorariului de muncă. 46,5% din cei chestionaţi sunt gata să sacrifice interesele personale celor generale. Doar 20,8% acordă atenţie sporită condiţiilor şi onorariului de muncă.

Aparteu : (voce de femeie) În schimb, cei care s-au născut după anii 70 acordă o mare importanţă condiţiilor de muncă şi retribuţiei. 52,3% pun în prim plan dezvoltarea personală. Doar 29,1% nu dau atenţie mediului de muncă şi retribuţiei.

Un lucru la care bunicul nu s-a gândit nicicând: După câteva zile de mers la serviciu Qing Qing a spus că va face totul pentru ca în 3 ani să ajungă director de departament. Apoi se va transfera într-o societate mare pentru a-şi pune pe deplin în valoare calităţile. Nu ştim ce ar spune bunicul, care este un om dezinteresat.

Qing Qing a început să lucreze cu mare entuziasm şi discută cu prietenul ei să închirieze un apartament. Nea Tian este şi vesel, şi trist. Fiica lui va duce o viaţă indepdentă şi va locui în altă parte.

Dl Tian: „Acum fiecare familie are doar un singur copil. Nu-mi pun speranţa să fiu îngrijit de copilul când ajung la bătrâneţe."

Dl Tian va ieşi la pensie după 2 ani. Tatăl său are mai mulţi copii şi nu suferă de singurătate. Când se îmbolnăveşte, copiii îi poartă pe rând de grijă. Dar Tian are doare o fată. Familia întemeiată de ea va trebui să vegheze şi asupra părinţilor, şi a socrilor. Va fi o sarcină foarte grea pentru doi tineri.

Qing Qing a sesizat preocuparea tatălui său. Însă mai sunt doi ani până ce el va ieşi la pensie.

„Sigur că am grijă de ei, că doar au un singur copil."

Qing Qing este o fiică supusă. Nenea Tian se bucură. Este mulţumit de atitudinea exprimată de fiica sa.

Tian: „Într-o zi o să ajung la vârsta tatălui meu. Va fi imposibil să stau zilnic împreună cu copiii. M-aş bucura să-i pot vedea din când în când".

Promisiunea e frumoasă. Dar îngrijirea a 4 bătrâni este o sarcină grea pentru Qingqing.

„Va fi foarte obositor. Dar o să fac totul pentru ca părinţii mei să se simtă cât mai bine. Generaţia noastră se confruntă cu această problemă şi sperăm ca societatea să ne creeze unele condiţii favorabile."

Este bine că departamentele de resort ale ţării noastre şi-au dat seama de această problemă. Au început să elaboreze măsurile necesare pentru instituirea unor fonduri pentru pensii de către guvern, societate şi familie.

În afară de îngrijirea părinţilor, Qing Qing are şi alte planuri.

„ Este foarte posibil să nu vreau un copil. Oh, la această problemă încă nu m-am gândit serios".

Qingqing a spus că bunicul ei îl are pe tatăl ei şi când a ajuns la o vârstă înaintată, a avut pe cine să se bizuie. Iar ea este sprijinul spiritual al tatălui său. Dacă va face un copil, îl va face doar ca să aibă un sprijin moral. Faţă de teoria fiicei sale, dl Tian a spus:

Într-adevăr planul nu ţine pasul cu schimbarea situaţiei. Nevoile mele practice de supravieţuire au devenit în scurt timp cerinţe de sprijin moral.

Aparteu : (vocea de bărbat) Rata de natalitate a populaţiei chineze s-a redus necontenit din anii 90. În 1990 era 21 la mie, în 1995, 17 la mie, iar anul trecut aceasta a fost de doar 12 la mie.

Aparteu: (voce de femeie) Din rezultatele unei anchete făcute de ziarul „Beijing Chengbao" reiese că 11% din chinezii care s-au născut după anii 80 au ales să nu facă copii. Cei care doresc să aibă copii au dorinţa de a întări astfel sentimentele din cuplu.

Stimaţi ascultători, cu acesta am încheiat seria de reportaje „Povestiri din cartierul Yongle". Am făcut cunoştinţă de lunea trecută cu unii locuitori din acest cartier al Beijingului. Am încercat să înţelegem unele dintre problemele lor, legate de locuinţă, asistenţa medico-sanitară, educaţia copiilor, angajarea în muncă, asigurarea vieţii bătrânilor, împărtăşind bucuriile şi îngrijorările lor. Vă informăm că postul Radio China Internaţional se găseşte chiar în acest cartier. Mulţi colegi ai noştri, de pildă şeful nostru, Wu Min, poştăriţa redacţiei, Chu Qunli, Zhang Qian, Tan Mi...

Jana: Eu stau într-un apartament nou acolo.

Tibi: Eu stau în căminul pentru tineri al radioului; sunt vecin cu dl. Wu.

Da, mulţi locuim în acest cartier frumos!

Ce părere aveţi despre reportajele noastre? Cum îşi duc viaţa cotitiană oamenii de la dv.? Vă invităm să ne scrieţi şi să ne povestiţi despre satisfacţiile şi preocupările pe care le aveţi. Vom imprima pe CD seria noastră de radioreportaje. Cine doreşte să aibă acest CD să ne scrie şi i-l vom trimite.

Vă reamintim că în limba chineză „yongle" înseamnă „veselie eternă". În încheierea programului nostru, în loc de „la revedere", vă urez dv. şi familiei dv... Veselie eternă!