Neînţelegeri între buunicul de 83 de ani şi nepoata de 24 de ani.
„Coabitarea nu e bună după părerea mea. Mai bine să se căsătorească înainte."
„După o perioadă de trai împreună, atunci ne putem înţelege mai deplin!"
Să convingă pe tată sau pe fiică? E o dilemă pentru domnul Tian.
Mă gândesc în fiecare zi ce răspuns să-i dau tatălui meu, care mă tot bate la cap.
Destulă bătaie de cap... Ascultaţi ceva mai târziu „Prăpastia dintre generaţii", una dintre povestirile din cartierul Yongle.
Trebuie să-l liniştească pe tatăl său de 83 de ani şi totodată să-i dea un sfat bun fiicei sale de 24 de ani. Îi înţelege pe amndoi, dar nu poate să convingă pe niciunul din ei. Căsătoria, angajarea într-un loc de muncă, îngrijirea părinţilor şi treburile casnice fără sfârşit... El nu poate fi decât un mediator blând pentru toate acestea.
Aici Radio Chi na Internaţional. Ascultaţi în continuare altă povestire din seria celor despre cartierul Yongle. Astăzi „Prăpastia dintre generaţii". La microfon Chen Luping.
Bunicul Tian s-a sculat ca de obicei dis-de-dimineaţă. Ascultă radioul şi face mişcări de înviorare. De când i-a murit soţia, locuieşte împreună cu familia fiului său.
Astăzi faţa bunicului este înnegurată. Aproape un an după absolvirea facultăţii nepoata sa, Qingqing, continuă să stea acasă fără niciun loc de muncă după ce a renunţat la un serviciu la stat. Ce bine ar fi fost dacă nepoata ar fi lucrat într-o asemenea unitate de stat, un „castron de fier" (expresie în China care se referă la siguranţa zilei de mâine). Dar tânăra dispreţuieşte un asemenea post. Va merge astăzi la o companie sud-coreeană pentru un interviu de angajare. Bătrânul nu poate să înţeleagă.
-Bunicul Tian: „O unitatede stat reprezintă un castron de fier', fiind un post de muncă stabil. Văd că nu pot să intervin în treburile tinerilor."
„Castronul de fier", este un termen care lipseşte din limbajul lui Qingqing. Scopul carierei sale este doar alegerea şi concurenţa la un post de muncă.
-Nepoata Qingqing: „Tinerii trebuie să ambiţioneze şi să-şi forţeze intrarea în lume. Realizarea valorii proprii reprezintă cel mai important lucru."
Care este sensul existenţei? Bunicul Tian consideră că acesta este a servi poporul lucrând pentru stat. „Fetiţa asta alegând după posturi de muncă şi refuzându-l pe cel de la stat, mai are dreptul să vorbească oare despre valorile vieţii!?"
Să căutăm un arbitru. Bineînţeles fiul bunicului ar fi potrivit. Domnul Tian, în vârstă de 58 de ani, o înţelege pe fiica sa, dar nici nu vrea să-l supere pe tatăl lui. Ah! Ce să facă?
De fapt nu este un lucru complicat. Sociologul Jing Tiankui explică:
profesorul sociolog :"Transformarea sistemului planificat în cel de piaţă duce la schimbarea mentalităţii oamenilor privind alegerea unui loc de muncă. Un post înseamnă a trăi şi a te dezvolta personal, având în centru interesul şi profitul personale."
Profesorul Jing a relevat că ultimi 30 de ani de reformă şi deschidere marchează o perioadă de tranziţie din istoria Chinei. De la neadaptare se evoluează spre adaptare şi participare activă. Înainte toate lucrurile se bazau pe planificare. În prezent chinezii, obişnuiţi cu stabilitatea, sunt stimulaţi, treziţi, însufleţiţi de competitivitate. Valoarea proprie se demonstrează prin concurenţă.
Ziarul Guangming", analizând mentalitatea studenţilor la alegerea unui post de muncă, reflectată de câteva zeci de rapoarte de anchetă, arată că din anii 90 ai secolului trecut companiile şi firmele cu capital străin au câştigat treptat afecţiunea studenţilor.
Potrivit celor mai recente date furnizate de Biroul de Stat pentru Statistică din China, peste 60% dintre chestionaţi doreau să lucreze în întreprinderi cu capital străin, firme străine, instituţii de stat, precum şi companii cu tehnologii noi şi avansate.
Dar problema este că bunicul este din vremea cea trecută şi ţine la subordonarea personalităţii faţă de colectivitate şi stat. El a trăit o viaţă stabilă, fără schimbări. Vreţi ca el, om de peste 80 de ani, să se schimbe? Imposibil! Lasă-l să mormăie. Nepoata nu-l ascultă, dar fiul său n-are de ales şi-l ascultă. Pe fată o lasă cum vrea ea. Tatăl ei poate trece peste o astfel de barieră.
Deşi e cam supărat, bunicul Tian doreşte ca nepoata să obţină acest post de muncă. Pentru că salariul lunar ar fi de peste 5000 de yuani, mult mai mult decât pensia lui.
De fapt, şi nepoata, cu toată încăpăţânarea ei, ţine de bunicul ei. Ea spune că cu salariul din prima lună o să-i cumpere bunicului un cadou.
Abia a rezolvat cu căutarea unui loc de muncă, dar nea Tian se confruntă cu o nouă problemă a fiicei lui.
Nenea Tian: „N-am încotro. Fata e mare şi are socotelile ei. Dar bătrânul nu poate să înţeleagă lucrurile. Mă chinuiesc toată ziua cum să-i explic tatălui meu."
Lucrurile stau aşa: Qingqing şi prietenul ei vor să se căsătorească. Dar înainte de căsătorie au hotărât să trăiască împreună o perioadă ca să se cunoască mai bune.
Qingqing: „Căsătoria este un lucru foarte important pentru viaţa unui om. A te îndrăgosti este cu totul altceva decât a trăi împreună. Sigur că numai după o perioadă de stat împreună ne purtem cunoaşte mai bine."
Explicaţiile tinerilor pot fi acceptate de părinţii lor, oameni trecuţi de 50 de ani, dar nu şi de bunicul Tian de 83 de ani. Pentru el căsătoria e hotărâtă de părinţi. În cele din urmă a înţeles libertatea de alegere pentru căsătorie, dar nu poate accepta nicicum ideea coabitării. Qingqing ştie bine că părerile ei pot fi exprimate numai când nu este de faţă bunicul pentru că ea cunoaşte bine atitudinea bătrânului.
Bunicul Tian: „După părerea mea, coabitarea nu e un lucru bun. Trebuie mai întâi să se căsătorească."
Nenea Tian mai are de tras. Deşi modul de gândire al copiilor îi pare acceptabil, nu este sigur că tinerii îşi vor putea rezolva bine problemele ivite după aceea. Faţă de disputa între „fetiţă" şi bunic, domnul Tian n-are de ales decât să încerce împace şi capra şi varza. Nici profesorul Jing Tiankui nu poate să-l ajute.
Profesorul Jing: „Semificaţia căsătoriei şi procreaţiei de acum este diferită de cea din trecut. Multe din opţiunile şi practicile tinerilor de astăzi nu pot fi etichetate într-un singur cuvânt corect'/ incorect'. Acesta este un fenomen inevitabil."
Concepţia despre căsătorie s-a schimbat. Pentru o parte dintre tineri, căutarea dragostei adevărate nu s-a schimbat, dar ei vor mai întâi să încerce dacă această dragoste poate rezista încercărilor vieţii de toate zilele.
Uite aşa au apărut în familia Tian păreri cu totul diferite privitoare la responsabilitate.
Bunicul Tian: „Tinerii nu au responsabilitate faţă de sine."
Qingqing: „Ceea ce facem este tocmai pentru a purta responsabilitatea pentru toată viaţa."
Aparteu bărbat: Ultimul recensământ naţional arată că coabitarea reprezintă un nou mod de viaţă al tinerilor din mediul urban. Procentul celor necăsătoriţi care trăiesc în concubinaj creşte cel mai mult la persoanele cu vârste între 20 şi 29 de ani.
Aparteu femeie: Rezultatul sondajului efectuat în 2006 de firma de investigaţii Lingdian în şase oraşe mari, cum sunt Beijing şi Shanghai, arată că 80% din intervievaţi au încrederea în coabitare. Fenomenul îşi va menţine o tendinţă de creştere.
Astfel spus, fiica nu numai că nu poate fi considerată capricioasă, dar ea dă dovadă de responsabiltate. Domnul Tian este într-o situaţie dificilă. Oricum nu se poate juca de-a coabitarea. Nu poate să rămână indiferent. Trebuie să discute serios cu fiica lui.
Dragi prieteni, în ediţia de astăzi v-am vorbit despre supărările din familia Tian. Mâine vom continua la aceeaşi oră. Pentru că nepoata mai are şi alte gânduri, bunicul, noi nemulţumiri, iar tatăl, zbucium. Prezentatoarea XXX vă mulţumeşte pentru atenţie. Ne reîntâlnim mâine.
|