Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2007-03-14 19:29:34    
Frizerul Wang Naigui

cri-1

Aici, RCI! Sunt Chen Luping. În continuarea povestirilor din cartierul Yongle, vă facem cunoștință astăzi cu frizerul Wang Naigui, venit aici din provincie.

Afacerea frizerului Wang merge foarte bine. Aceasta din cauză că este un bun meseriaș. Pe deasupra este inimos, săritor și bun partener de conversație, lucruri care le plac locuitorilor din Beijing.

Meșterul Wang Naigui a plecat pe bicicletă de acasă cu noaptea-n cap.

A sosit la spitalul comunității, unde este internat Wang Yongming, care suferă de paralizie cerebrală. Îi deschide ușa mama bolnavului.

„Vine regulat aici să-l tundă pe fiul meu, indiferent dacă îi dau telefon sau nu. "

În tinerețe Wang Naigui a fost recrutat ca militar. Acum 20 de ani, demobilizat fiind, s-a întors în județul Xiaxian din provincia Shanxi, situată la circa 500 de km sud-vest de Beijing. Aici era cetatea de scaun a dinastiei Xia, prima dinastie sclavagistă din istoria Chinei, care a domnit în urmă cu 4 milenii. Xiaxian se află într-o regiune muntoasă, dar e un județ agricol cu economia slab dezvoltată. De aceea Wang a venit să caute de lucru la Beijing. Au trecut 20 de ani de atunci.

Toți clienții din cartier știu că meșterul frizer este un sufletist. Mătușa Liu Shurong ne-a spus:

„Mătușă, îmi spunea el, e timpul să-ți faci coafura. Dar încă nu am bani, i-am răspuns. Nu are importanță dacă ai bani sau nu. Deseori chiar nu primea să-i plătesc. Se duce acasă la bătrânii cărora le e greu să se deplaseze ca să-i tundă și fără să primească bani."

Pentru comportamentul său, Wang Naigui a câștigat titlul de „bun comerciant individual", acordat de municipalitatea Beijing.

Meșterul Wang este și un bun partener de conversație, foarte sociabil. Vorbește cu toată lumea despre munca, viața și familia lui. Cunoscându-l bine, unii colocatari l-au rugat să se ducă la bătrâni sau la bolnavi țintuiți în scaune cu rotile, fapt extrem de apreciat de cei de la Consiliul Colocatarilor.

„Eram într-o noapte din anul 2001. Soția mea avea o boală acută și a fost dusă la spital. Acolo am aflat că doi tineri jefuiau două fete. Fără să stau pe gânduri, l-am arestat pe unul dintre aceștia. Ulterior, a venit și poliția și cei doi tineri au fost arestați. După aceea, am ajuns la spital, dar era prea târziu și n-am reușit să fac înregistrare. I-am povestit doctoriței ce am făcut și aceasta mi-a spus că am făcut ceva bun și merit o înregistrare suplimentară."

Fiindcă avea experiență din armată și cunoaște și ceva figuri de arte marțiale, Wang a fost cooptat într-o echipă însărcinată cu menținerea securității și ordinii cartierului. E căutat ca pâinea caldă, vorba ceea.

După ce a terminat tunsoarea bolnavului internat, Wang Naigui s-a întors în frizeria sa, unde mulți clienți așteaptă să le vină rândul. Soția și ucenicul sunt foarte ocupați.

Meșterul mi-a spus: Viața de astăzi nu a fost creată cu ușurință, dacă mă gândesc la ce situație eram cu 20 de ani în urmă.

„Când am sosit la Beijing, aveam în buzunar doar 40 de yuani. Fratele meu a găsit un loc de muncă și câștigam 8 yuani pe zi. Dar ce făceam? Transportam toată ziua saci de ciment, nisip și pietriș. A fost greu, ce să mai zic."

Însă nu mergea nici dacă nu plecam din vatra mea.

„În vremea aceea familia noastră o ducea foarte prost. Fratele meu mi-a spus la telefon să vin să muncesc la Beijing ca zilier. Am socotit că e mai bine să plec de acasă. Eram înglodat în datorii după nuntă și musai trebuia să le achit."

Să-și achite datoriile? Ușor de zis!

„Timp de mai mulți ani, în fiecare zi, după ce mă întorceam de la munca pe șantier, o ajutam pe soția mea care deschisese între timp o frizerie. Spălam prosoape, desfăceam bigudiuri și alte chestii de astea. Soția câștiga mult mai mult decât mine. Atunci am hotărât să fac și eu asta."

Wang și-a deschis propria frizerie în 1991. Dar, cum se spune, orice început e greu.

„Nu aveam clienți. Cred că atunci în 24 de ore nu venea atâta lume câtă vine astăzi în 2 ore."

Mătușa Gu, clientă fidelă a lui Wang Naigui, mai ține minte situația de atunci.

„La început nu prea veneau oameni la el. Treptat, după ce au aflat de buna calitate a prestației sale, foarte mulți preferă să vină aici."

Afacerea a început să-i meargă bine. Dar soția i s-a îmbolnăvit grav.

„Am cheltuit pentru internare peste 7000 de yuani. Noroc că îi cumpărasem o poliță de asigurări de viață. Societatea de asigurări mi-a decontat peste 5000 de yuani."

Puțini dintre muncitorii veniți din provincie, ca Wang Naigui, sunt cei care își cumpără singuri polițe de asigurări. Acuma e mai bine, căci primăria Beijing a cerut firmelor să plătească pentru pronvincialii care lucrează în capitală cel puțin două asigurări: de asistență medicală și de accident în muncă.

Municipalitatea Beijing a anulat anul trecut taxa pe care trebuia să o plătească copiii muncitorilor din categoria înainte amintită pentru înscrierea în școala obligatorie de 9 ani. Meșterul Wang este satisfăcut de această măsură. Numai că evidența fiicei sale se află în locul lui de baștină, așa că în viitor nu va putea să participe la examenul de la Beijing pentru admiterea în facultate. Wang a fost nevoit să-și trimită fata în provincia de unde provine ca să urmeze liceul.

Fata nu e în preajma lor și părinții se simt mereu neliniștiți.

„Copila nu stă împreună cu noi. Suntem chinuiți de îngrijorare că acolo nu-i nimeni să-i poarte de grijă. Anul acesta m-am dus de două în locurile natale ca s-o văd. A crescut în Beijing, îi este greu să se mai adapteze condițiilor de acolo și plânge deseori pe ascuns."

Bine că autoritățile municipale Beijing au modificat regulamentele în vigoare. Potrivit unor măsuri ce se află în redactare, problema legată de școlarizarea copiilor muncitorilor veniți din provincie e pe cale de rezolvare.

Nu de mult, la sărbătoarea primăverii, fiica meșterului Wang a venit la Beijing ca să stea împreună cu părinții. La programului special prilejuit de revelionul tradițional, transmis de CCTV, telespectatorii au fost profund impresionați de un astfel de număr:

30 de copii, toți ai unor muncitori veniți de la sate și lucrează în orașe, recită la unison o poezie intitulată „Cuvinte izvorâte din inimă".

La cuvintele „când cineva se măsoară cu noi lăudându-se cu părinții, noi ne măsurăm cu ei invocând ziua de mâine" toată asistența i-a răsplătit cu aplauze călduroase. Până și prezentatorii programului au avut lacrimi în ochi.

Deși puțin cu o nuanță de amărăciune, aceste cuvinte izvorâte din inimile fragede ale unor copii și transmise de CCTV la o oră de maximă audiență prevestesc că se vor petrece schimbări înnoitoare într-un viitor apropiat.

Stimați ascultători, aici se încheie povestirea noastră despre frizerul Wang. Mâine, la același oră, o să vă spunem o poveste dintr-o familie cu trei generații din cartierul Yongle.