Dragi ascultători, bun venit la rubrica „Noi şi mediul". Tan Mi vă salută de la Beijing. Astăzi vom vorbi despre măsurile de interzicere a vânatului în provincia Jilin din NE Chinei.

Autorităţile din Jilin au elaborat în 1996 o lege de interzicere a vânatului în întreaga provincie. În cei zece ani scurşi s-au înfiinţat pe rând 9 noi rezervaţii naturale, a sporit cu 590.000 ha suprafaţa rezervaţiilor existente, s-au construit 11 parcuri forestiere, şi-a început activitatea Asociaţia pentru Protecţia Animalelor Sălbatice, care a ajuns la peste 10.000 de membri, şi au fost salvate şi puse în libertate peste 337.000 de animale sălbatice. Ca urmare a eforturilor depuse de autorităţile locale, numărul animalelor sălbatice a crescut vizibil de la an la an, creând în acelaşi timp o atmosferă favorabilă în societate pentru protejarea mediului şi a animalelor. În minutele următoare, difuzăm un material pe această temă.

Dragi ascultători, cursul de apă Songhua traversează câmpia imensă din nord-estul Chinei, pe care se află provincia Jilin. Ren Jianguo, voluntar pentru protecţia păsărilor, supranumit „primul protector al păsărilor" merge – ca de obicei –la amiază pe malul apei cu grăunţe de porumb şi alte cereale şi peştişori ca să hrănească raţele sălbatice. Alături de el sunt şi alţi voluntari şi localnici. În scurtă vreme cârduri de raţe s-au adunat în jurul lor. Ren privea la raţe ca la copiii lui. El i-a explicat corespondentului nostru: „Iarna avem vulturi codalbi, care provin din provincia Heilongjiang şi din Siberia. Din când în când apare raţa qiusha. Avem aici şi mulţi alţi vulturi."

Înainte de 1996, conform opiniei oamenilor, animalele nu erau proprietatea nimănui; cine le vâna le dobândea. Ca urmare a acestei păreri, multe din ele au ajuns animale de companie sau mâncare pe mesele oamenilor. Speciile de animale sălbatice din provincia Jilin aveau tendinţa să se reducă rapid. Aşa s-a întâmplat până în 1996, când autorităţile din Jilin au interzis vânatul pentru următorii 5 ani.

La începutul interdicţiei de vânătoare, departamentele administrative agrosilvice au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să smulgă animalele sălbatice din mâinile vânătorilor. „La încept locuiam în pădurile unde mergau vânătorii şi am introdus sistemul de responsabilitate personală, fiecare luând în pază o anumită porţiune de pădure ca să împiedice intraererea vânatorilor în zona respectivă".

Pentru a întări ideea oamenilor de protejare a animalelor, autorităţile locale au organizat şi acţiuni de propagandă. Treptat din ce în ce mai mulţi oameni s-au înscris ca voluntari pentru protejarea animalelor.

Li Chengyan, o femeie de rând din ţinutul Wusong din provincie, este una din volunatarile care protejează animale. Eforturile ei au început cu salvarea unei gâşte sălbatice. „Probabil că a fost o gâscă rămasă în urmă. Am descoperit-o în pădure. Era bolnavă şi am cumpărat medicamente şi am hrănit-o cu mei. Am tratat-o două luni, vreme în care a început să-mi arate ataşament. Cînd mă vedea începea să gâgâie. Apoi s-a însănătoşit şi am lăsat-o liberă." După aceea Li Chengyan a salvat şi o raţă chineză qiusha, şerpi şi alte vieţuitoare sălbatice. Sub influenţa femeii, copiii, rudele şi vecinele ei au început cu toţii să aibă grijă de animalele sălbatice.

Dragi ascultători, am difuzat prima parte a istorisirii despre interzicerea vânatului în provincia Jilin. Săptămâna viitoare vom continua pe aceeaşi temă. Realizatorul şi prezentatorul Tan Mi vă mulţumeşte pentru atenţie.