Bună seara, dragi prieteni!

V-am prezentat la această rubrică o rută poştală din antichitate din provincia Hebei din nordul Chinei. Astăzi vom reveni în aceeaşi provincie, la Shijiazhuang, capitala provinciei, ca să vizităm împreună frescele frumoase dintr-un templu local. La microfon, prietena dumneavoastră, Sorina.

Templul Pilu datează de peste 1200 de ani şi este cunoscut pentru frescele lui deosebite. Acestea au o suprafaţă de peste 200 mp şi majoritatea au fost realizate pe la începutul secolului 14. Reprezentând teme bogate şi fiind pictate cu o desăvârşită măiestrie, picturile murale de la templul Pilu au o înaltă valoare artistică şi se numără astfel printre cele mai importante fresce bine conservate din ţara noastră.

Intrând în templu, prima clădire care ne apare în faţă este sala lui Sakyamuni. În sală este o suprafaţă de peste 80 mp de picturi murale reprezentând povestiri budiste şi legende sau basme populare. Ghidul nostru, Tian Yatao, ne spune că acestea se caracterizează prin combinarea budismului, confucianismului şi taoismului.

„Frescele sunt nişte adevărate povestiri în imagini care se petrec pe fundalul societăţii chineze din dinastia Ming. De aceea nu sunt identificate cu sutrele budiste."

În spatele sălii lui Sakyamuni este sala principală a templului, în care se găsesc 120 mp de picturi murale. Acestea sunt împărţite în trei registre care reprezintă raiul, lumea oamenilor şi iadul. În fresce sunt pictate peste 500 de personaje precum arhaţi, bodhisattva şi demnitari şi generali cunoscuţi. Între ele o femeie cu haine frumoase şi înfăţişare liniştită ne-a atras atenţia. Ghidul ne povesteşte:

„Aceasta este o zeiţă taoistă importantă. Cercetările arată că aceasta a fost o persoană reală. Fata, bună la inimă, era o bună înotătoare. Îi ajuta pe pescarii aflaţi în dificultate. O dată, când încerca să salveze un pescar căzut în apă, n-a mai izbutit să se întoarcă pe malul fluviului lângă care locuia. De atunci oameni o consideră zeiţa care protejează pescarii şi navele."

Stilul pictural al frescelor este unul specific picturii chineze, cu culori bogate şi vii şi imagini pline de viaţă. Materiile prime ale coloranţilor sunt produse din minerale care au rămas nealterate după atâţia ani. S-a folosit şi o altă tehnică tradiţională. Procedura ar fi următoarea: Se amestecă apă cu praf de piatră şi se toarnă picătură cu picătură cu un dispozitiv special pe pereţi. Pe aceste picături se aplică o foiţă de aur. Aceasta poate da impresia de basorelief. De obicei pălăriile şi platoşele personajelor au fost realizate prin această tehnologie.

Frescele de la templul Pilu sunt considerate de mulţi specialişti şi amatori de picturi murale drept o moştenire culturală alături de frescele de la Dunhuang, prezentând informaţii valoroase pentru cercetări despre viaţa socială şi obiceiurile populare, precum şi pictura tradiţională din antichitatea Chinei.

Un turist ne mărturiseşte:

„Mă mir că la Shijiazhuang se mai găsesc picturi murale aşa de frumoase şi valoroase. Sper ca acestea să fie păstrate pentru totdeauna, astfel încât urmaşii noştri să cunoască mai bine istoria îndelugată a ţării."

De-a lungul anilor, unele fresce s-au cojit din cauza scurgerii de apă şi a eroziunii naturale. Până în prezent au fost alocate câteva zeci de mii de yuani pentru protejarea şi cercetarea frescelor. Şeful oficiului de administrare a templului, Zhou Yanping, ne-a spus:

„Încercăm să căutăm o soluţie cât mai bună pentru protejarea acestor picturi ca să oprim procesul de deteriorare."

Deocamdată s-au luat unele măsuri, cum ar fi aplicarea unor membrane de plastic pe fresce şi controlul temperaturii şi umidităţii în săli pentru a crea un mediu potrivit de conservare a picturilor murale.

Înainte de încheierea programului nostru, Sorina vă spune că accesul la templul Pilu costă 10 yuani, adică un euro. Un alt lucru important esrte că dacă doriţi să faceţi poze cu frescele, fotografiile nu trebuie făcute cu blitzul.

Mă opresc deocamdată aici, iar săptămâna viitoare vă voi prezenta alte informaţii turistice din China. La revedere!