Bună seara, stimaţi ascultători, şi bine v-am regăsit în acest An Nou la rubrica „Mozaic chinezesc". Fiind prima ediţie din anul 2007, doresc ca acesta să vă aducă sănătate, împliniri pe toate planurile şi bucurii. Astăzi m-am gândit să vorbim despre marele filosof chinez Lao Zî.

Întemeietorul Şcolii Daoiste din China a Li Er, sau Lao Dan. Lao Zî este un nume onorific ce i-a fost conferit de urmaşii săi. Nu se ştie exact când s-a născut şi când a trecut în nemurire. Ceea ce se ştie însă cu siguranţă este că se născuse în principatul Chu (partea centrală a Chinei de astăzi) şi a trăit aproximativ în perioada 770 î.Hr. – 476 î.Hr..

Potrivit legendei, el era deosebit de înalt şi foarte solid, avea urechile lungi, ochii mari, fruntea lată şi buzele groase. A fost un timp administratorul bibliotecii regale din dinastia Zhou. Din acest motiv, Lao Zî era pe vremea aceea cunoscut prin erudiţia sa nemaiîntâlnită.

În tinereţea sa, însuşi Confucius a venit în mod special să-l viziteze şi să înveţe de la el ritualul din dinastia Zhou. Ulterior văzând că această dinastie era pe cale de destrămare, Lao Zî a părăsit cetatea de scaun Luoyang. În pribegia sa, a făcut un popas la trecătoarea Hangu, unde a scris celebra carte „Dao de jing" (în două părţi). Apoi a pornit, călare pe un bivol negru, la drumul al cărui sfârşit nu se cunoaşte. Unii cercetători au susţinut că Lao Zî a trăit 60 de ani, însă alţii au afirmat însă a ajuns la vârsta de peste 200 de ani. Oricum, fără îndoială a fost un longeviv, fapt ce se explică prin viaţa şi personalitatea-i cu totul neobişnuite: cu suflet curat, fără dorinţe deşarte şi grija în perfecţionarea morală.

Cartea „Dao de jing", intitulată şi „Lao Zî", are mai mult de 5000 de caractere chinezeşti şi abordează o gamă largă de teme, fiind o lucrare de bază a patrimoniului cultural al Chinei antice.

Lao Zîa fost un gânditor materialist, primul chinez care a considerat „Dao" drept sfera supremă a filozofiei. Sensul propriu al lui „Dao" este drumul urmat de om, având conotaţie de „trecere în toate cele patru direcţii". Lao Zî consideră că „Dao" se referă la lucrul cel mai adevărat şi mai concret, fiind obârşia de naştere a tuturor lucrurilor şi fenomenelor concrete.

Lucrarea „Dao de jing" este plină de idei dialectice simple, ce reprezintă partea cea mai interesantă a conceptelor filozofice ale lui Lao Zî. El a spus că existenţa lucrurilor nu este izolată, ci interdependentă, corelativă.

În „Dao de jing" este expusă legea transformării lucrurilor şi fenomenelor. Lao Zî considera că fericirea şi nefericirea se pot transforma una în cealaltă. „În nefericire sălăşluieşte fericirea, în fericire se ascunde nefericirea." A mai observat că acumularea cantitativă de a lucruri poate da naştere unor schimbări calitative, obişnuind să spună că „un copac pe care abia-l cuprinzi în braţe dintr-o mică mlădiţă ia naştere, iar un turn de nouă etaje, dintr-un pumn de pământ se ridică."

Lao Zî a fost un adept al păcii, spunând că pe unde trece oştirea nu rămâne decât pustiu, acoperit de mărăcini, şi că după război vin inevitabil perioade marcate de dezastre naturale. El s-a pronunţat împotriva birurilor şi dărilor excesive cu care clasa dominantă împovărase norodul.

Lao Zî a realizat o imagine vie a societăţii ideale în viziunea sa: Ţara nu are un teritoriu întins, nici o populaţie numeroasă. Există arme dar ele nu sunt folosite, există căruţe şi bărci, dar nimeni nu călătoreşte cu ele. Locuitorii mănâncă bine şi sunt îmbrăcaţi frumos şi locuiesc în confort. Ţările vecine se pot vedea reciproc, însă locuitorii lor nu se vizitează. Viaţa dintr-o asemenea ţară este simplă, fără griji. Fără nevoie de scrieri, oamenii s-ar fi reîntors parcă în epoca primitivă când oamenii făcea noduri la o sfoară pentru a nu uita de ceva. Or, acest obiectiv era aproape utopic, dar el reflecta repulsia lui Lao Zî faţă de războaiele ce se ţineau lanţ în perioada Primăverii şi Toamnei, întruchipând dezideratul ţăranilor liberi din vremea aceea de a avea o viaţă liniştită.

Doctrina filozofică a lui Lao Zî ocupă un important loc în istoria filozofiei chineze. Iar ideile sale politice a exercitat o influenţă asupra gânditorilor progresişti şi reformatorilor utopici din posteritate.

Cu aceasta, dragi prieteni, încheiem o nouă ediţie a Mozaicului nostru chinezesc. Realizatorul Tudor Martalogu vă mulţumeşte pentru atenţia acordată şi vă spune „La bună reauzire pe săptămâna viitoare!".