Dragi prieteni, la microfon Lin. Dintre populaţiile musulmane din Regiunea Autonomă Xinjiang-uigură, etnia tătară este una din minorităţile naţionale cu cea mai mică populaţie din ţara noastră, având doar 6000 de suflete. Deşi nu are o populaţie numeroasă, limba şi cultura acestei etnii au putut să-şi menţină trăsăturile specifice, procentul de analfabeţi fiind aproape de zero. Aceasta se datorează atenţiei acordate educaţiei, mai ales educaţiei în familie. Recent un corespondent al postului nostru de radio a fost în oraşul Yining din districtul autonom Yili al etniei kazahe din Regiunea Autonomă Xinjiang-uigură şi a luat un interviu de la domnul Iliar, un membru al etniei tătare, care şi-a consacrat toată viaţa educaţiei.

Iliar are 72 de ani şi locuieşte în nordul oraşului Yining. Vorbind despre educaţia din familie la etnia tatară, bătrânul mărturiseşte:

„Deşi nu avem şcoli speciale în limbă tatară, limba şi cultura etniei noastre au putut fi păstrate până astăzi. De unde începe educaţia? Aceasta începe din familie. De regulă copii de 3-4 ani ştiu să vorbească şi să înţeleagă deja limba tatară."

După părerea lui Iliar, fiecare etnie trebuie să înţeleagă că limba şi cultura reprezintă un important simbol al unei etnii şi trebuie să le păstreze şi să le dezvolte în continuare. Datorită atenţiei acordate educaţiei în familie, care crează cel mai bun mediu pentru învăţarea limbii, fiecare membru al acestei etnii îşi cunoaşte limba proprie.

Iliar s-a căsătorit la vârsta de 50 de ani. Soţia sa este de etnie uigură. Ei au o fată şi un băiat. Pentru a oferi o educaţie adecvată copiilor în familie, soţia sa a învăţat limba tătară. În familia sa se vorbeşte numai această limbă.

Fiica lui Iliar învaţă acum la Universitatea Xinjiang şi are ureche foarte bună ca să prindă repede tainele unei limbi. Deşi are ca specialitate gestiunea turistică, ştie limbile tătară, chineză, uigură, kazahă, rusă şi engleză. Şi acum învaţă japoneza. După absolvire vrea să devină ghid turistic. De aceea doreşte să ştie cât mai multe limbi străine.

„Vecinii noştrii sunt cu toţii de etnie uigură; niciunul nu este tătar. În familie suntem obligaţi să vorbim limba tătară. Îmi amintesc că atunci când eram mică şi îi spuneam tatii ceva în uigură, el nu-mi răspundea."

Tătarii au o bună tradiţie de educaţie în familie. Există o zicală care descrie legătura dintre membrii etnie şi educaţie: Acolo unde sunt tătari, este sigur şi o şcoală. În această privinţă, există o egalitate totală între sexe. Habudulah Bubin, renumit educator de etnie tătară, consdieră că dacă mama este analfabetă, nu va fi capabilă să-şi educe copilul. De aceea, mama este prima care trebuie să primească o educaţie adecvată. Conform acestei concepţii, prima şcoală de etnie tatară pentru fete a fost înfiinţată în 1915. Aici învăţau şi fete din etniile uigură şi kazahă. A fost prima şcoală pentru fete din Xinjiang.

Haizatula Ainiwar, secretarul general al Asociaţiei pentru Cercetarea Culturii Etniei Tătare, ne-a informat că încurajată de politica etnică a guvernului central şi mai ales de cea în sprijinul dezvoltării zonelor populate de minorităţile naţionale, asociaţia sa a organizat începând din 2002 la Yining cursuri de limbă şi cultură tătară. El a spus:

„ Aceste cursuri sunt organizate în perioada celor două vacanţe, de vară şi iarnă şi în week-end-uri pentru a nu afecta activităţile didactice obişnuite. Ele sunt o reflectare a dreptului egal de care se bucură fiecare etnie la folosirea limbii proprii."

Potrivit informaţiilor, la acestea participă copii de 6-7 ani, dar şi bătrâni de peste 60. Preocuparea părinţilor pentru însuşirea limbii şi culturii proprii a jucat un rol foarte important în educaţia copiilor lor în familie.

Eforturile depuse de etnia tătară din Yining pentru dezvoltarea culturii şi limbii proprii nu numai că au dus la rezultate rodnice, dar au câştigat şi aprecierea comunităţii internaţionale. În februarie 2003 Iliar a fost invitat în Republica Federativă Rusă Tatarstan şi a fost primit de către preşedintele Mintimer Shaimief, care a fost tare uimit de cursivitatea cu care bătrânul vorbeşte limba tătară şi a apreciat eforturile depuse în păstrarea limbii proprii. 28 de cursanţi au fost trimişi în 2005 în Tatarstan pentru studii.

Mai mult decât atât: în momentul de faţă sărbătoarea tradiţională a tătarilor „Saban" are o influenţă tot mai mare pe plan internaţional. În limba populaţiei tătare „saban" înseamnă „brăzdar", iar sărbătoarea este prăznuită la încheierea arăturilor de primăvară ori la începerea sezonului agricol de toamnă.

Dragi prieteni, v-am prezentat în cadrul rubricii noastre de astăzi eforturile depuse de membrii etniei tătare ca să-şi păstreze şi să-şi dezvolte cultura şi limba proprii. Ediţia de astăzi a fost realizată şi prezentată de Lin Ting, care vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă spune la bună reauzire săptămâna viitoare.