Stimaţi ascultători, domnul George Albuţ a lucrat în anii 70 ai secolului trecut la noi, în redacţie, în calitate de expert. A publicat în luna iunie a.c. în revista Luceafărul din România un articol sub titlul Fragilul şi eternul – Povestea porţelanului chinezesc. În ediţia de azi a rubricii Cultura chineză vă prezentăm prima parte a acestui material.

Din dinastia anterioară, Qin (249-206 î.e.n.), în vecinătatea mormântului împăratului Shinhuang, aflat în apropierea oraşului Xian, provincia Shanxi, o armată uriaşă de oşteni făuriţi din ceramică: oameni, cai, care de luptă în mărimi naturale, echipaţi pentru o mare campanie, venind parcă printr-un tunel al timpului, dintr-un trecut imemorabil...

Omenirea uimită s-a întrebat despre semnificaţiile acestei nemaiîntâlnite lucrări, întinsă pe 20,000 m.p. Studiul dispunerii formaţiilor de luptă, detaliile, de la chipurile minuţios individualizate, la veşminte, arme şi gest, impun o unică concluzie, aceea a dorinţei de a comunica peste vereme ceva din înalta civilizaţie şi organizare, dar şi despre arta din această parte a lumii care din vremuri străvechi se cheamă China...

Veacurile se succed implacabil, dar epopeea lutului ars continuă, apropindu-ne de naşterea porţelanului. Apare mai întâi celadonul. Vasul delicat glazurat în verde pal, amintind jadul.

Dinastia Tang (618-907) ne lasă mărturie un bogat tezaur arheologic, în carte celadonul dovedeşte rafinament artistic. Cupe în formă de floare de lotus, vase de vin împodobite cu dragoni şi fenicşi şi alte nenumărate minuni. Dar ceea ce ne lasă, în primul rând, această epocă sunt neasemuiţii cai şi cămile în trei culori (maron, verde, cafeniu) provenind din cuptoarele de la Loyang, provincia Henan. Aceste statuete îşi păstrează nealterate, peste vreme, încordarea mişcării şi strălucirea culorii, constituindu-se în herghelii şi caravane ce galopează într-o cavalcadă neostenită spre veşnicie...

Ceramica Qing (celadonul) va domina scena multe veacuri, răspându-se nu numai în imediata vecinătate a Chinei, în Japonia, şi Coreea, ci şi mult mai departe, în Persia şi Egipt, încă în dinastia Tang.

În epoca „Celor cinci dinastii şi zece regate" (907-959), ceramica Qing de tipul „Yue" - celadonul colorat monocrom – se separă de ceramica „Xing" – albă şi translucidă, pe care noi, europenii, am preluat-o cu precădere, denumind-o porţelan.

Dinastia Ming (1368-1644) este o dinastie robustă, având un climat în care ştiinţele, artele şi literatura vor înflori, meşteşugurile vor fi revigorate în atelierele imperiale, lacul, bronzul, cloisonee-ul vor atinge noi culmi. Va fi epoca de glorie a „porţelanului alb-albastru".

Împăratul Yung Lo (1403-1425) iubeşte porţelanul cu desene florale, crizanteme şi lotuşi. Împăratul Hsuan Teh (1426-1436) ordonă marcarea cu sigiliul propriu a porţelanurilor ieşite din cuptoarele sale, pentru a preveni falsurile. Textura materialului se purifică, se diferenţiază tonalităţile albastrului; pe vase apar personaje taoiste sau „cei trei prieteni" din natură (pinul, prunul şi bambusul), păsări fenix şi dragoni. Funcţionează numeroase cuptoare, dar cele de la Jingdezhen, provincia Jiangxi, sunt deasupra tuturor şi înscriu definitiv locul în istoria Chinei, drept „Capitala porţelanului" .( au început să funcţioneze în dinastia Han şi continuă să producă şi astăzi)

În epoca de peste un sfert de mileniu a dinastiei Ching (1644-1911), o parte a industriei porţelanului chinzesc ia, treptat, tot mai mult, caracterul unei industrii de export, destinate Europei.

... Şi aventura porţelanului chinezesc va continua până în zilele noastre. La Jingdezhen, această capitală a cuptoarelor de porţelan în care focul nu s-a stins de milenii. 50 de mii de oameni, din care 2000 sunt artişti şi muncitori de înaltă calificare, produc anual, numai pentru export, 8 milioane de obiecte de porţelan. Sunt cifre care vorbesc în limbajul lor implacabil despre viaţa fără de moarte a fragilului, dar eternului porţelan chinezesc.

Am transmis textul prescurtat al articolului scris de domnul George Albuţ şi apărut în revista Luceafărul în iunie 2005.