Este larg cunoscut că legăturile chino-române au rămas privilegiate în pofida schimbărilor dramatice produse pe arena internaţională şi îndeosebi în evoluţia socio-economică a celor două ţări. Trebuie arătat totuşi că după 1989 relaţiile economice nu au mai ţinut pasul cu bunele raporturi politice interstatale. Un reveriment în domeniul economic s-a consemnat la finele anului 2000, când schimburile în domeniul economic au ajuns să cunoască un trend accentuat ascendent.

Astfel, se ajunsese la sfârşitul lui 2005 la aproximativ 1,9 mld. dolari schimburi comerciale bilaterale, dar cu un foarte pronunţat dezechilibru în favoarea Chinei între ceea ce se importă din acestă ţară în România şi ceea ce trimit exportatorii români în R.P. Chineză. După toate estimările, la 31 decembrie anul acesta se vor contabiliza 3 mld. USD în schimburile bilaterale, dezechilibrul persistând din păcate (la un raport de aproape 10 la 1).

Ce importă China din România? Prioritar metale comune (fonta, fierul şi oţelul şi produsele din acestea reprezintă 41,5% din importuri), echipamente energetice şi maşini unelte (29,3%), cherestea de fag şi diverse produse din lemn (13,5%), îngrăşăminte şi produse chimice organice (8,7%), mase plastice şi cauciuc (4,5%). Ce exportă? Echipamente pentru telecomunicaţii, produse chimice, textile, confecţii şi încălţăminte, televizoare, aparate de aer condiţionat, tehnică de calcul, instrumente optice, jucării... Surprinzător poate pentru unii, dar maşinile şi aparatele electrice reprezintă 48,5% din exporturi, iar textilele şi confecţiile numai 12,4%.

O evoluţie ascendentă au cunoscut şi investiţiile chinezeşti în România, ele reprezentând la jumătatea anului curent 207 mil. dolari, suma însemnând totuşi numai poziţia 17 în topul investiţiilor străine.

Important este că premisele în ce priveşte relaţiile economice bilaterale sunt cu totul promiţătoare. Aceasta pentru că, dincolo de deschiderea una spre cealaltă a ambelor părţi, România se află la un pas de aderarea în Uniunea Europeană (la 1 ianuarie 2007). Oportunităţile oferite prin noul ei statut nu sunt deloc neglijabile, pentru că ţara poate deveni o punte pentru producţia şi exportul fără taxe vamale spre o piaţă de 500 mil. de consumatori. Iar dacă partea română doreşte echilibrarea schimburilor bilaterale prin sporirea exporturilor de produse cum ar fi materiale chimice, mobilier, echipamente pentru fabrici de ciment, dar şi utilaje pentru obiective de investiţii din NE şi NV Chinei, în acelaşi timp se doreşte şi o diversificare a paletei bunurilor incluse de exportul şi importul în ambele direcţii. Un domeniu nou vizat este, de pildă, cel al medicamentelor.

Această mică prelegere din domeniul economic se bazează pe datele conţinute în discursul ţinut la seminarul economic româno-chinez găzduit de ambasada României la Beijing de către Sorin Toader, consilier în Ministerul Economiei şi Comerţului de la Bucureşti.

Consilierul ministerial a sosit la Beijing împreună cu misiunea economică română în China, organizată cu ajtorul Centrului Român de Promovare a Comerţului (CRPC) şi ambasada României la Beijing, în colaborare cu filiala din provincia Hebei a Consiliului Chinez de Promovare a Comerţului Internaţional (CCPCI). Misiunea a fost condusă de Ioan Cezar Corâci, preşedintele Uniunii Generale a Industriaşilor din România-1903 (UGIR). Redacţia română a RCI a profitat de ocazie ca să ia interviuri câtorva dintre participanţii la seminarul amintit.

Dar să dăm cuvântul participanţilor. Consilierul Sorin Toader:

Acelaşi adăuga:

Liliana Irina Ilie, reprezentanta CRPC în delegaţia română arăta cum s-a ajuns la Hebei.

Iată ce spunea reprezentantul părţii chineze, Wang Yulou, preşedintele filialei Hebei a CCPCI:

„Cu prilejul acestui seminar economic CCPCI al provinciei Hebei subliniază dezvoltarea continuă a cooperării dintre România şi provincia reprezentată de noi. Considerăm că trebuie întărită cunoaşterea reciprocă între părţi. Provincia Hebei, cu o poziţie privilegiată în vecinătatea capitalei, Beijing, se impune în ramuri precum materialele de construcţii, industriile chimică şi uşoară, precum şi în domeniul turismului. Trebuie să consolidăm prietenia noastră cu o tradiţie bogată şi să căutăm dezvoltarea comună."

Doamna Chirilă Diaconu, reprezentanta unei firme participante, se confesa:

Domnia sa îi invita pe arhitecţii români să acorde atenţie Chinei, fiind convinsă că legăturile bilaterale sunt cu totul benefice.

Un alt membru al delegaţiei române, Sandu Teohari, director adjunct al societăţii Grivco, cu tradiţii în relaţiile cu oamenii de afaceri chinezi arăta:

Iată şi comentariul său despre ritmul schimbărilor din China:

În final să ascultăm spusele domnului Corâci, preşedintele UGIR-1903.

Şi să nu omitem faptul că preşedintele UGIR considera de mare utilitate o punte de legătură, o punte a prieteniei aşa cum o creează RCI prin Redacţia română.

Realizatorii Emil Mirasova şi Wang Hong vă mulţumesc pentru atenţie şi vă invită să audiaţi în continuare emisiunile noastre.