China are un litoral lung de peste 10.000 de km. În istorie, navigaţia maritimă din ţara noastră a atins la un moment dat o dezvoltare fără precedent. Mai ales expediţiile navigatorului chinez Zheng He în oceanul vestic au prevestit o epocă de dezvoltare a navigaţiei oceanice în lume. În ediţia de azi a rubricii Cultura chineză, vă prezentăm navigaţia maritimă din vechimea Chinei.

După cum ştiţi, suprafaţa apelor de pe Terra este mult mai mare decât cea terestră. Prin urmare, navigaţia maritimă umană are o istorie lungă. În China, circulă o poveste despre navigaţia maritimă datând în secolul 3 î.Hr.

În anul 221 î.Hr., primul împărat al dinastiei Qin a câştigat luptele cu numeroase principate mici şi a fondat primul stat feudal unificat şi centralizat din istoria Chinei. Pentru a avea o viaţă longevivă, l-a trimis pe Xu Fu să conducă o mare flotă într-o expediţie oceanică pentru a căuta un panaceu pentru longevitate. Flota lui Xu Fu a încărcat vreo mie de persoane şi seminţe de cereale. Însemnările istorice arată că flota lui Xu Fu a plecat spre răsărit şi a ajuns în Japonia. Astăzi, în rândul poporului japonez încă circulă multe poveşti şi legende în legătură cu navigatorul chinez Xu Fu.

Navigaţia oceanică din China antică a cunoscut o mare dezvoltare la începtul erei noastre prin cunoscutul „Drum maritim al mătăsurilor", pe lângă „drum terestru al mătăsurilor". Documentele istorice arată că în primul secol după Hristos, în timpul dinastiei Han, exista un drum comercial de pe sol care pornea din partea nord-vestică a Chinei spre Europa. Exista atunci şi un drum comercial pe apă care pornea din portul judeţului Xuwen, provincia Guangdong spre Vietnam, Thailanda, Myanmar, India, Sri Lanka. Prin aceste două durmuri, mătăsurile şi porţelanurile chinezeşti se transportau spre Asia de Sue-Est, Africa şi Europa.

Pe măsura dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, chinezii şi-au îmbogăţit cunoştiinţele despre navigaţia pe mare. Până în secolul 9, chinezii au inventat busola care a fost folosită imediat în navigaţia oceanică. Ceea ce a fost un progres epocal în tehnica navigaţiei. Pe vremea aceea, chinezii şi-au însuşit legile vânturilor pe mare, cunoştiinţele privind relieful şi morfologia oceanică.

Activităţile de navigaţie oceanică din China au atins apogeul în secolul 15 când a apărut un mare navigator pe numele de Zheng He.

Trimis de împăratul chinez, Zheng He a condus o mare flotă şi a efectuat timp de 28 de ani, începând din 1405, nu mai puţin de 7 expediţii maritime, ajungând în peste 30 de ţări şi regiuni din Marea Roşie şi de pe coasta estică a Africii.

În epoca lui Zheng He, construcţiile navale din China au atins nivelul cel mai înalt în lume. Cel mai mare vas din flota lui Zheng He cântărea peste o mie de tone.

Expediţiile oceanice ale lui Zheng He au contribuit enorm la schimburile culturale şi comerciale între China şi alte ţări ale lumii, la intensificarea cunoaşterii şi prieteniei între poporul chinez şi alte popoare ale lumii. Tocmai de aceea, multe ţări din Asia de Sud-Est cinstesc şi astăzi memoria lui Zheng. Există multe localităţi şi străzi din aceste ţări au fost botezate cu numele lui Zheng, care a fost şi este calificat drept un mare navigator maritim.

În 1661, generalul chinez Zheng Chengong a participat la operaţii, traversând cu succes strâmtoarea Taiwan şi a reuşit să recucerească insula Taiwan, teritoriul al Chinei, izgonind pe colonialiştii olandezi care au ocupat timp de 38 de ani insula.