Stimaţi ascultători, în ediţia de astăzi a rubrii Sport, vom continua să vă prezentăm schimburile chino-africane din domeniul sportiv.

Aşa cum v-a spus, în afară de antrenorii de la disciplinele olimpice, China a mai trimis în Africa mulţi alţi antrenori la nivel înalt ai disciplinilor tradiţionale ale Chinei, de pildă, la Wushu. Aceşti antrenori, în afara de activităţile sportive, îşi asumă şi răspunderea de a prezenta prietenilor africani cultura sportivă tradiţională a ţării noastre.

Între 1997 şi 2001, Lu Jianmin, fost antrenor de Wushu la Universitatea de Sport din Beijing, a venit în Egipt, devenind antrenorul principal al lotului naţional egiptean de Wushu. El a consacrat acestei ţări frumoase de pe râul Nil cea mai bună perioadă din cariera sa de antrenor.

„Atunci eram singurul antrenor din lotul naţional egiptean de Wushu. Am lucrat ca antrenor de Sanshou şi de Taolu. Am stat aproximativ 4 ani în Egipt. În această perioadă, echipa egipteană condusă de mine a participat la cea de-a 4-a şi a 5-a ediţie a Campionatelor Mondiale de Wushu. Sportivii aceştia au avut o evoluţie satisfăcătoare, obţinând la proba de Sanshou o medalie de aur, două de argint şi două de bronz. După părerea mea, antrenorii chinezi au avut o mare contribuţie pentru dezvoltarea acestui sport în Egipt."

În ultimii 50 de ani, mulţi alţi antrenori chinezi de tenis de masă şi de gimnastică au fost în Africa şi au depus eforturi asidue pentru ridicarea nivelului sportului din ţările africane. Dna. Wu Haojin şi domnul Lu Jianmin sunt doar două exemple.

Sosind în Africa, antrenorii chinezi au trebuit să facă faţă mai multor dificultăţi, ca de exemplu, neînţelegerea limbii locale, clima diferită de cea din China şi condiţiile precare de antrenament de pe unele stadioane etc. Dna.Wu Haojin, antrenoarea de gimnastică, şi-a reamintit:

„Când eram în Maroc, condiţiile de antrenamente erau foarte slabe, lipseau chiar şi saltelele de protecţie. De aceea, a fost foarte greu să ridicăm grade de dificultate în exerciţiu."

Deşi antrenorii chinezi au avut multe dificultăţi în activitatea lor de antrenorat din Africa, ei au obţinut totuşi rezultate remarcabile şi s-au împrietenit cu sportivii africani. Antrenorul Lu Jianmin a relevat:

„Îmi cunosc foarte bine sportivii mei africani. În timpul liber eram foarte buni prieteni. Un ziar local a relatat: . Băieţii aceştia mă cheamă . Între noi era o prietenie sinceră."

În anul 1986, Comitetul Olimpic Internaţional a acordat Comitetului Chinez Olimpic „Cupa Olimpică", în semn de recunoaştere a contribuţiilor şi ajutoarelor substanţiale realizate de China pentru dezvoltarea sportului din ţările în curs de dezvoltare, mai ales din cele africane.