Bună seara, stimaţi ascultători, şi bine v-am regăsit la o nouă ediţie a Mozaicului chinezesc. Una dintre trăsăturile unice ale Beijingului sunt numeroasele sale hutong–uri, care în limba chineză înseamnă mici culoare sau alei. Viaţa obişnuită a oamenilor ce trăiesc în aceste zone ale capitalei chineze conbtribuie din plin la farmecul acestei foste capitale imperiale a Chinei.

Pe aceste mici străduţe, veţi putea găsi siheyuan, sau acele curţi cvadrilaterale locuite de beijinghezii obişnuiţi. Nimeni nu ştie exact câte astfel de hutong-uri se găsesc în Beijing, care a fost capitală a Imperiului Chinez pe durata a nu mai puţin de 5 dinastii. Un lucru, însă, e cert, în legătură cu aceste culoare fermecătoare, şi anume acela că lungimea lor totală este mai lungă decât cea a Marelui Zid, care măsoară peste 6.000 kilometri în lungime.

Dar să vedem de ce sunt numite aecste străduţe minuscule hutong-uri: potrivit însemnărilor istorice, un mic oraş, la scară mai redusă, a apărut prima dată în zona Beijing acum circa 3.000 de ani. Beijingul a devenit pentru prima dată capitală a Chinei în timpul dinsatiei Jin, din secolul al 12-lea.

La acea vreme, nu existau hutong-uri în Beijing, ci numai străzi şi uliţe. Cuvântul "hutong", se spune, ar veni din limba mongolă, care este limba uneia din cele ami numeroase minorităţi etnice din China. Înţelesul cuvântului este o trecere printre rândurile de case cu curte de tipul siheyuan, casa tradiţională a beijinghezilor, fiecare constând dintr-o curte dreptunghiulară înconjurată de case cu un singur nivel acoperite cu ţiglă. Având între 1 şi 6 metri, hutong-urile sunt locul unde viaţa a continuat timp de peste 700 de ani, după apariţia lor în timpul dinastiei Yuan (1271-1368 d.Hr.).

La începutul secolului al 13-lea, un triburile mongole din nord deveniseră foarte puternice. Conduşi de Ginghis Han, mongolii au ocupat Beijingul, pe atunci capitala dinastiei Jin. În anul 1260, Kubilay Han, nepotul lui Ginghis Han, a instaurat dinsatia Yuan, cu capitala la Beijing. Din nefericire, vechiul oraş a fdost distrus în timpul războiului şi a trebuit reconstruit.

În vechea Chină, toate structurile şi străzile trebuiau să fie simetrice. De aceea, oraşul a fost uşor proiectat. Întâi, a fost stabilit un centru şi apoi a fost construit un oraş de formă pătrată. După ce construcţia a fost finalizată, mongolii le-au cerut localnicilor ce trăiau în vechiul oraş să se mute în oraşul nou construit. În acest oraş nou, poţi găsi străzi hutong. În acea vreme, exista o definiţie clară a termenilor stradă şi culoar. O stradă largă de 36 de metri era considerată o stradă mare sau bulevard. O stradă cu lăţimea de 18 metri era o stradă mică. Iar o stradă lată de 9 metri era numită hutong.

Majoritatea hutong-urilor care s-au păstrat până astăzi s-au format în timpul dinsatiilor Ming şi Qing, dar pot fi găsite unele chiar din timpul dinastiei Yuan. De exemplu, hutongul Zhuanta din Xisi, din vestul oraşului, este un exemplu tipic în acest sens. În dramele din timpul dinsatiei Yuan hutong-urile sunt adesea menţionate. Zona a fost de asemenea locul în care a trăit Guan Hanqing, considerat un Shakespeare al Chinei în dinastia Yuan.

În ultimele 7 seciole, odată cu creşterea oraşului, au apărut tot mai multe hutonguri, dar ele nu erau la fel ca cele vechi. În timpul dinastiei Qingm , în secolul al 17-lea, populaţia manchu au condus China de nord. După ce au înlăturat dinastia Ming, ei au împărţit populaţia manchu în 8 categorii, păentru fiecare fiind aleasă o altă culoare.

Populaţia manchu, odată cu dezvoltartea oraşului, l-au ocupat în totalitate, iar populaţia han, chiar şi cei de rang înalt din rândul acesteia, a fost împinsă în oraşul exterior. Acolo ei şi-au construit locuine şi astfel au apărut o mulţime de hutong-uri.

De atunci, Beijingul are multe hutong-uri de diferite forme, lungimi sau direcţii. Cea mai scurtă are numai 10 metri lungime, iar cel mai strâmt are numai 40 centimetri lăţime. Unele hutonguri au peste 20 de turnuri.

Interesant este faptul că majoritatea hutong-urilor sunt orientate de la est la vest, iar numai câteva de la nord la sud. Explicaţia constă în faptul că s-a ţinut cont de faptul că ferestrele sunt orientate către sud, pentru a primi mai multa caldura solara si a rezista frigului patrunzator dinspre nord.

Chiar dacă oraşul nu a fost simetric, el a promovat dezvoltarea economiei. În oraşul interior, toate locurileau fost proiectate pentru destinaţii exacte. De exemplu, Oraşul Interzis era curtea imperială, iar în spate se afla piaţa. Partea stângă era locul de omagiere a strămoşilor, în timp ce la dreapta era pentru cinstirea diferiţilor zei. Ulterior, în oraşul exterior au apărut pieţe pentru nevoile populaţiei, ca piaţa de blănuri, piaţa de bijuterii, piaţa de mătase, piaţa de pălării şi cea a grâu etc.

Cu aceasta încheiem ediţia din această seară a Moziacului chinezesc. Realizatorul şi prezentatorul Tudor Martalogu vă mulţumeşte de aici din Beijing şi vă dă o nouă întâlnire săptămâna viitoare.