Cunoscuta expresie „made in China", în afară de sensul „fabricat în China", poate însemna – în englez㠖 şi „făcut în/din porţelan". Astăzi putem spune că sensurile se îmbină în prezentarea noastră.

Zhang Lianzi, un bărbat de 49 de ani, născut la Tianjin, nu este arhitect, dar se străduieşte să transforme porţelanul într-o nouă formă a expresiei decorative în arhitectură. În ultimii 4 ani şi-a dedicat cea mai mare parte a timpului remodelării faţadei unei clădiri vechi de circa un secol. Materialul folosit: mii şi mii de piese din porţelan datând din vechi perioade anterioare – din vremea dinastiei Tang (anii 618-907) până în dinastia Qing (1644-1911). Respectivele porţelanuri sunt o parte a colecţiei adunate de-a lungul deceniilor de Zhang însuşi.

Pereţii exteriori ai clădirii situate în zona centrală a oraşului-port Tianjin, învecinat capitalei Chinei, sunt acoperiţi cu diverse obiecte de porţelan: farfurii, vaze, figurine etc. Casa, construită în stil francez, iese imediat în evidenţă dintre celelalte învecinate. Proiectul îndrăzneţ se apropie de sfârşit. Nu o dată Zhang şi lucrătorii angajaţi de el s-au confruntat cu privirile întrebătoare ale trecătorilor, dar mai ales cu bombardamentul de întrebări ale acestora. Cele mai dese? Pentru ce este utilizată casa? Cum arată aceasta în interior? Cât costă aşa ceva? Adesea proprietarul răspunde zâmbind „Aveţi răbdare". De fapt toate întrebările îşi vor găsi răspunsul către finele acestui an, când clădirea va fi complet terminată şi va fi deschisă publicului ca un muzeu particular.

Zhang Lianzhi este descendentul unei familii prospere. Interesul său pentru artă şi antichităţi i-a crescut cu timpul. El însuşi om de afaceri de succes, deţinător al unui lanţ de restaurante în stil cantonez, este egal cunoscut ca entuziast colecţionar de obiecte vechi, îndeosebi porţelanuri.

În urmă cu 4 ani a cumpărat cu un milion de yuani (ceva peste 250.000 de lei noi) casa anterior menţionată. Clădirea cu 5 etaje şi o suprafaţă de 3.000 mp a fost reşedinţa ministrului finanţelor în vremea ultimei dinastii imperiale şi a găzduit o vreme după 1949 o bancă. Zhang a hotărât să-i împrospăteze imaginea şi să-i reamenajeze interiorul. În momentul respectiv nu avea în vedere un proiect atât de ambiţios. Iniţial a utilizat ţigle decorative pentru a orna balustradele şi ramele uşilor. Rezultatul a fost neaşteptat de încântător. Aşa i-a venit ideea să folosească mai mult ceramica. Apoi a inceput să se „joace", explorând şi creând după cum l-a mânat imaginaţia.

N-a făcut apel la arhitecţi profesionişti. Toate planurile şi materializarea lor îi aparţin. S-a bazat, după cum afirmă, pe propria-i înţelegere asupra străvechilor obiecte de porţelan şi a culturii chineze. De fapt, ceea ce se poate cel mai bine observa sunt tocmai elementele specifice culturii chineze. Zhang este foarte mândru de cei 4 dragoni îngemănaţi de pe faţada clădirii. Aceste animale fantastice sunt considerate simboluri aducătoare de noroc, imaginile lor apărând frecvent pe vechile construcţii. Având o lungime de peste 200 m, fiecare din cei 4 realizaţi de Zhang este compus dintr-un adevărat mozaic realizat din nenumărate obiecte de porţelan.

Zidul înconjurător al incintei este „placat" cu mai bine de 3.000 de vaze de porţelan. Zidul a căpătat deja un nume, tradus aproximativ Zidul Bunăstării, pentru că termenul chinezesc pentru „vază" este omofon cu acela redând starea de bine. Ici colo sunt implantate perne de porţelan (există şi aşa ceva!), care sugerează durata.

Proprietarul nu ştie decât cu aproximaţie câte piese de porţelan a folosit până acum şi nu vrea să spună câţi bani a înghiţit costisitorul proiect. Susţine doar că a făcut efortul să conserve trecutul într-o manieră aparte.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie. Pe săptămâna viitoare.