Zhang Ding arată ca o combinație dintre Picasso și un zeu chinez păzitor al templului orașului, susținea cunoscutul caricaturist Hua Junwu. Dincolo de sugestiva combinație de imagini, Zhang este un nume mare în comunitatea artistică pentru realizările sale remarcabile în pictura de șevalet și murală, caligarafie, grafică și caricatură.
Și-a părăsit orașul natal din provincia Liaoning pe când avea numai 15 ani. S-a dus la Beijing și a fost acceptat la secția de pictură tradițională chinezească a Școlii de Artă Beijing. Directorul de atunci al școlii era Zhang Henshui, scriitor cunoscut în China.
Curând după începerea studiilor a început să se simtă sufocat de programa care-i cerea să picteze la nesfârșit mai ales cocoși, călugări și doamne de la palat. Situația gravă a țării și viața grea a oamenilor îl afectau. Așa că a hotărât să facă desene din lumea reală în loc de imagini idilice. Și-a expus tablourile la expoziția aniversară a școlii. Acestea au stârnit nemulțumire și în școală, și în cercurile artistice.
S-a mutat la Școala de Artă Luxun din Yan'an. Era în 1938 și avea 21 de ani. A început să deseneze caricaturi, influențat atât de tradițiile occidentale, cât și de folclorul chinezesc.
Zhang Ding este adeptul artei contemporane de sorginte populară, pe care a studiat-o cu atenție. Împreună cu alți colegi de generație a adus în atenția lumii, artistice în primul rând, arta populară chinezească. Peste ani, când deținea funcția de director al Academiei Centrale de Arte și Design, s-a dedicat salvării și dezvoltării artei populare. A avut în atenție o gamă largă de domenii: jucăriile pentru copii, mobilierul, arhitectura caselor, vopsirea cu ceară (metodă utilizată, de pildă, la realizarea ouălor încondeiate în România), cusăturile, decupajele de hârtie, ceramica, piesele de teatru cu păpuși, sculpturile pictate, ornamentele, măștile, țesăturile și chiar desenele și picturile țăranilor și ale copiilor.
Considera că funcțiile, formele și trăsăturile lucrărilor artistice populare trebuie studiate pentru a identifica reguli utile creației și dezvoltării artei contemporane. Credința lui a rămas că arta populară este „mama tuturor artelor", iar artiștii care neglijează creația populară nu se vor afirma niciodată.
Zhang a luat pentru prima dată cunoștință de creațiile lui Picasso în 1934 din niște cărți cu reproduceri văzute la un prieten. A fost șocat de calitățile artistice deosebite ale pictorului spaniol și de limbajul său artistic uluitor. În creațiile sale ulterioare se poate sesiza destul de bine influența lui Picasso. Mulți ani mai târziu, în 1956, când se ocupa de designul unei expoziții în China despre Paris, a avut ocazia să călătorească cu o delegație culturală în Franța, să studieze curentele moderne din pictura europeană și să-l vizitezer pe pictorul cubist.
Activitatea artistică a lui Zhang Ding a avut legături strînse cu fondarea R.P.C. A realizat proiectul ceremoniei inaugurale și a decorațiilor din piața Tian'an Men, a realizat macheta primelor timbre comemorative, a proiectat emblema Conferinței Politice Consultative.
De asemenea este considerat salvatorul artei murale chinezești, aflate în declin de peste o mie de ani. Lucrările sale murale ornamentează pereții multor mari hoteluri din capitala țării. În vara lui 1989 a fost în Shenzhen. Tot atunci a pictat și o frescă de mari dimensiuni pentru clădirea Băncii Chinei din Hong Kong. Lucrarea este considerată o adevărată piatră de hotar în arta murală a țării.
Multe din lucrările sale de după 1981 sunt în tuș, unele asociate în serii care scot în evidență personalitatea sa artistică și maturitatea atinsă a stilului. Din păcate operele sale pline de viață și culoare nu sunt accesibile pe calea undelor radio.
Realizatorul și prezentatorul Emil Mirasova vă mulțumește pentru atenție și vă așteaptă și săptămâna viitoare.
|