Locuieşte actualmente la New York. S-a născut în urmă cu 49 de ani în provincia chinezească Hunan. A plantat orez şi a cântat opere în stil Beijing în timpul Revoluţiei Culturale. A studiat apoi la conservatorul Central din Beijing. A obţinut după absolvire o bursă la universitatea Columbia din SUA şi a obţinut aici titlul de doctor în artele muzicale.

Compozitorul Tan Dun nu auzise până la vârsta de 19 ani nici măcar de numele, ca să nu mai vorbim de muzica, unor creatori precum Mozart, Bach ori Beethoven. Astăzi deţine numeroase premii prestigioase: Grawemeyer, pentru compoziţii clasice, binecunoscutele Grammy şi Oscar, ba chiar şi titlul de „Compozitor al Anului". Succesele remarcabile ale artistului chinez sunt intim legate de studiile şi eforturile sale neîncetate. Un adevărat perfecţionist, Tan spunea:

„Nu voi fi niciodată satisfăcut cu ce am realizat."

Spiritul întreprinzător este una din caracteristicile sale. Probabil de aceea nu s-a dat înapoi să-şi părăsească provincia natală ca să se specializeze la Beijing şi apoi să meargă mai departe pe calea perfecţionării peste Ocean pentru a cunoaşte intim creaţiile muzicale occidentale.

„Dacă ar exista un conservator pe Lună, în mod hotărât aş face cerere să merg acolo şi să învăţ melodiile Lunii", spunea el.

Creaţiile sale sunt interpretate în toată lumea de orchestre celebre, în teatre de operă, la festivaluri internaţionale, la radio şi la televiziune. A devenit cunoscut aproape instantaneu prin muzica realizată pentru banda sonoră a filmului „Tigrul tolănit, dragonul ascuns" (Crouching Tiger, Hidden Dragon) regizat în 2001 de taiwanezul Ang Lee şi recompensat cu statueta Oscar.

Compozitorul spunea:

„M-am alăturat producţiei lui Ang Lee din întâmplare şi a fost cu adevărat dificil să produc muzica pentru un film de 90 de minute în numai două săptămâni."

Un an mai târziu realiza muzica pentru filmul cu tematică kung fu „Eroul" regizat de Zhang Yimou. Tan numeşte „Tigrul tolănit" „fiica lui", iar „Eroul", „fiul", pentru că primul este mult mai feminin în raport cu al doilea, un film „bărbătesc".

Interesul muzicianului s-a focalizat în ultimele două decenii şi mai bine asupra materializării conceptelor de multiculturalism şi creaţii multimedia. Unii l-au criticat sporadic pentru combinaţiile artistice fără înţeles, iraţionale şi aleatorii de diferite forme artistice. Dar creatorul arăta:

„Respect orice critică, ce de obicei vine de la prietenii mei cei mai buni şi care îmi poate aminti lucruri pe care uneori omit să le iau în seamă."

Provocat de cerinţele producţiei muzicale, Tan a ajuns tot mai implicat în efortul de a împleti tradiţia şi modernitatea în muzică. Unele dintre piesele sale muzicale, precum „Harta" seamănă mai curând cu proiecte de protecţie a moştenirii culturale, întrucât compozitorul a înregistrat creaţii în pericol de dispariţie ale unor minorităţi etnice din China, pe care le-a utilizat ulterior pentru a scrie linii melodice pentru violoncel şi orchesră. Un reprezetant al oficiului UNESCO de la Beijing aprecia „Harta" ca o cale prin care oamenii să-şi reconceptualizeze propria cultură şi propria personalitate, iar omenirea să aibă experienţa frumoaselor melodii chinezeşti.

În ce-l priveşte, Tan Dun susţinea:

„Muzica izvorăşte din simţăminte profunde, iar muzica mea se bazează în întregime pe cultura chineză."

Şi adăuga:

„Sunt chinez-chinez din toate punctele de vedere. N-am fost şi niciodată nu voi fi un chinez din alte ţări."

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă şi săptămâna viitoare.