Povestea Ritei Wong face parte din categoria peripeţiilor mişcătoare din al doilea război mondial. Spre deosebire de ficţiunile romanţioase, este o poveste întru totul adevărată şi care risca să nu fie cunoscută nici măcar de cei din preajma eroinei, căci de fapt este vorba despre o eroină de război. Spre deosebire de istorisirile sângeroase, cu lupte îndârjite, este vorba mai curând de o poveste delicată, în care eroina a luptat să salveze vieţi.

Huang Huanxiao, cum mai este cunoscută doamna Wong, a împlinit 94 de ani. S-ar fi putut ca trecutul ei să rămână complet necunoscut, dacă n-ar fi rupt la un moment dat tăcerea, atunci când a dorit să-şi reîntâlnească vechii camarazi. Este vorba de cei rămaşi în viaţă dintre persoanele care au servit în acelaşi spital cu ea şi de piloţii din detaşamentul Tigrilor Zburători.

Copiii ei nici habar n-au avut cât de plină de peripeţii a fost viaţa celei care le-a dat viaţă până când împreună cu soţul ei, singurul doctor chinez din spitalul de campanie, nu i-a luat într-o zi din 1989 să viziteze monumentul dintr-o suburbie a oraşului Kunming dedicat aviatorilor chinezi şi americani din timpul războiului mondial. Femeia cu spatele cocoşat în urma fracturilor căpătate în bătăile încasate în timpul Revoluţiei Culturale (1966-1976) a citit cu o voce fermă, răspicat într-o engleză fără cusur inscripţiile de pe postament.

Fiul ei îşi aminteşte cum mama lui, cu ochii în lacrimi, le-a spus:

„China şi America au pierdut peste 500 de avioane şi mai mult de 1500 de piloţi şi-au dat viaţa."

Abia după moartea în 2002 a soţului ei, Gao Shengdao, femeia a început să-şi scrie memoriile într-un jurnal pe care iniţial l-a păstrat numai pentru ea. Dar în 2004 a aflat din presă că mai mulţi „tigri zburători" urmau să viziteze un vechi aeroport din China de pe câmpul de operaţii din al doilea război mondial. Era vorba de un aerodrom din Yunnan, unde lucrase şi ea. Le-a spus copiilor ei că vrea să meargă şi ea acolo să-i întâlnească pe veterani. Ca să-i convingă, le-a arătat jurnalul, nişte fotografii şterse de vreme şi câteva scrisori din Statele Unite. Ironie a sorţii, epistolele scrise în 1946 i-au ajuns în mână abia după 57 de ani, în 2003.

Fiul ei spunea că atunci când a citit scrisorile nu şi-a putut stăpâni lacrimile, deşi considera că la cei aproape 60 de ani ai săi nu se mai emoţionează aşa de uşor. Şi-a condus mama la Dali în Yunnan. Aici a preluat-o o ambulanţă care a transportat-o 12 ceasuri până la destinaţia finală, vechiul aeroport, astăzi scos din uz. Aici i-a întâlnit pe „tigrii zburotori", oameni de 80-90 de ani, care şi-au amintit de eroină, singura femeie ce lucra în micul spital din vecinătatea pistei de zbor. Aceştia au şi ajutat-o după aceea să afle despre soarta unor prieteni pe care şi-i făcuse în anii zbuciumaţi ai războiului antijaponez.

Au ajutat-o toţi aceia care i-au putut da informaţii despre ce voia să afle, de fapt despre cine voia să ştie. S-au numărat printre aceştia urmaşi din SUA ai „tigrilor", dar şi descendenţi chinezi ai eroilor aerului de acum peste 60 de ani, Fundaţia Chino-americană de Istorie a Aviaţiei, chiar şi fostul ministru consilier la ambasada SUA de la Beijing, Donald Bishop. Abia cu vreo două luni în urmă s-a reuşit să să se afle veşti despre cel care o interesa cel mai mult pe Rita Wong.

De mult ajutor a fost şi familia lui Hubert S. Bush (nicio legătură cu preşedintele american), directorul de atunci al spitalului de lângă aeroport. După terminarea războiului medicul s-a întors să practice în Long Island, New York. Iar în 1992 s-a stins din viaţă. Fiul doamnei Wong a reuşit să intre în corespondenţă cu fiul lui Bush, şi el doctor, astăzi în vârstă de pest 70 de ani.

Ne oprim astăzi aici, urmând să continuăm săptămâna viitoare. Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie.

Veterana de război Rita Wong

Continuăm astăzi povestea singurei femei ce a lucrat în spitalul de campanie care i-a servit pe „tigrii zburători".

La începutul secolului trecut chinezoaicele se măritau la o vârstă foarte fragedă şi-şi trăiau apoi toată viaţa între pereţii căminului conjugal. Rita Wong a vrut altceva. A învăţat şi şi-a ales o carieră. Tânăra, născută în Macao şi educată în Hong Kong, a devenit asistentă medicală calificată în 1941. Imediat a a început să lucreze la un spital local, dar la sfârşitul japonezii au ocupat teritoriul. Străinii care lucrau în spital au fost trimişi în lagăr, iar chinezii au fost siliţi să rămână pe loc, ameninţaţi că vor fi executaţi dacă încearcă să părăsească teritoriul.

Wong a revenit pe ascuns în Macao. A lucrat într-un spital, asistând neputincioasă cum zilnic a zeci de persoane mureau din lipsă de medicamente. A aflat că mai multe colege de şcoală lucrau într-un spital american în Sichuan. S-a hotărât să meargă acolo.

Acompaniată de fratele ei s-a aventurat într-o călătorie de 1000 km, dificilă şi plină de primejdii. Când a ajuns la destinaţie, şi-a oferit serviciile la cartierul general al forţelor aliate. A fost trimisă la un spital al forţelor aeriene în Yunnan, unde era mare nevoie de cadre medicale care să vorbească engleza.

Combatanţii americani din American Volunteer Group (Grupul American de Voluntari), care îşi desenau pe botul avioanelor dinţi ascuţiţi de rechin, au fost cunoscuţi de chinezi ca „tigrii zburători", urmare a curajului arătat în lupta cu inamicul. Împreună cu camarazii lor chinezi au deschis o rută de aprovizionare dinspre India, peste masivul Himalaya. Ruta se numea „Cocoaşa", din cauza altitudinii mari a lanţului muntos ce terebuia depăşit. Zborurile erau extrem de periculoase. Aproape în fiecare zi se prăbuşeau avioane în misiune.

Curînd Rita Wong a fost transferată la spitalul de lângă aerodromul de la Yunnanyi, acolo unde avea să-şi reîntâlnească peste decenii camarazii. Spre surpriza ei, era singura femeie din tot colectivul medical. A ajuns repede să se obişnuiască cu suferinţe atroce şi chipuri desfigurate în urma confruntărilor din înălţimi. Şi-a făcut cu conştiincioziotate datoria, dar s-a şi îndrăgostit de un pilot american de la acea bază.

La plecarea în ţară către finele războiului, acesta a promis că o va căuta la adresa ei din Macao. Numai că mama Ritei a murit, tatăl a dat faliment şi familia s-a mutat. Totuşi un coleg chinez de spital, care ştia pe unde-i plăcea să se plimbe, a reuşit să dea de ea după vreun an şi în scurtă vreme cei doi s-au căsătorit, lucrând în China după proclamarea republicii populare. Şi-au văzut de meserie şi au format o familie fericită, binecuvântată cu doi fii şi o fiică. Numai anii Revoluţiei Culturale au fost mai grei.

Când vremurile s-au schimbat, revenită în Macao la 67 de ani, a dschis o fabrică de jucării, care s-a dovedit o afacere prosperă. În 2002 a lăsat locul copiilor revenind la Kunming. Aici a primit în 2003 un pachet din SUA de la familia fratelui ei, care tocmai murise. Conţinea diverse hârtii, care de fapt îi aparţineau. Între ele, legitimaţia pe care a avut-o la spitalul militar, o fotografie a iubitului ei de atunci şi câteva scrisori nedeschise din 1946 ale pilotului american, ce încercase cu disperare, dar în van să o regăsească. Fusese până şi în Macao. Între timp se mutase definitiv în ceruri.

Asistenta care a simţit în anii grei ai războiului că locul ei este alături de cei care luptau pentru eliberarea patriei a trăit aproape 6 decenii în capitala provinciei Yunnan ca o femeie oarecare. Nimeni din cei din jurul ei nu a ştiut că au de-a face cu o adevărată eroină a Războiului de Rezistenţă împotriva Japonezilor şi nici de povestea unei iubiri neîmplinite.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru Atenţie şi vă aşteaptă din nou săptămâna viitoare.