În 1997 străvechiul oraş Pingyao din provincia Shanxi, în partea de nord a ţării noastre, a fost inclus în „Lista Patrimoniului Mondial". Comisia Patrimoniului Mondial aprecia că Pingyao reprezintă reşedinţa de judeţ din vechimea Chinei păstrată în condiţiile cele mai bune. El înfăţişează ca într-un album evoluţia culturală, social-economică şi religioasă.

Pingyao a fost ridicat în secolul 9 înaintea erei noastre. Oraşul are un plan pătrat şi acoperă o suprafaţă de 2,25 kmp. Dar principalele construcţii şi structura oraşului pe care le vedem astăzi au fost realizate cu peste 600 de ani în urmă. Zidul oraşului, străzile, locuinţele, magazinele şi templele s-au păstrat bine, aşezarea constituind un muzeu de istorie al arhitecturii din dinastiile Ming (anii 1368-1644) şi Qing (anii 1644-1911).

Cu 2.800 de ani în urmă exista deja aici un zid de lut în jurul cetăţii. Prin 1370 zidului de lut i-a luat locul unul de piatră şi cărămidă. De-a lungul istoriei zidul a fost consolidat de mai multe ori, păstrându-şi aspectul iniţial.

Zidul cetăţii, lung de peste 6 km, cu o înălţime de 12 m, are 6 porţi. Poarta de sud are forma unui cap de broască ţestoasă, iar cea de nord reprezintă coada. În concepţia tradiţională chinezească, broasca ţestoată este simbolul longevităţii. Forma cetăţii seamănă cu o broastă ţestoasă, semnificând că cetatea antică Pingyao va fi solidă şi durabilă.

Oraşul este străbătut pe axa sud-nord de străzile mari şi străduţe paralele. Amenajările infrastructurale ale cetăţii sunt solid realizate, având funcţii diferite.

Locuinţele populaţiei sunt fără excepţie curţi pătrate din cărămizi şi ţigle în culoarea gri. Construcţiile din dreapta şi din stânga sunt simetrice faţă de o axa centrală. Fiecare curte este înconjurată de un zid înalt de 7-8 metri. O trăsătură caracteristică a locuinţelor o constituie forma de grotă tipică din regiunile nord-vestice ale Chinei. Sculpturile migăloase din lemn şi din cărămidă, alături de decupajele florale din hârtie de pe geamuri dau un aer autohton pronunţat. Cele peste 4.000 de locuinţe existente au fost, în marea majoritate, ridicate în perioada dinastiilor Ming şi Qing. Circa 400 s-au păstrat în condiţii excelente.

În oraş există 6 temple budiste. Magazinele de pe străzi au acoperişurile din ţigle smălţuite de culoarea galbenă sau verde. Aspectul redă un tablou prosper al localităţii în timpul dinastiilor menţionate.

La Pingyao există numeroase vestigii şi relicve istorice. Pavilionul „Zece Mii de Figuri Budiste" de la tempul Zhenguo din partea nord-estică a cetăţii este o construcţie de lemn, clasată pe locul 3 în China. Ea are o istorie de peste 1000 de ani. Sculpturile colorate ale pavilionului au o mare valoare arhitectonică şi istorică. Ele sunt utile pentru cercetarea formelor sculpturale colorate din perioada respectivă. Tempul „Pomul dublu" construit în secolul 6, are peste 10 pavilioane, unde se găsesc circa 2.000 de figuri budiste colorate, datând din secolul 13 până în secolul 17. Templul este apreciat drept un „tezaur al artei sculpturale colorate din antichitatea Chinei". În interiorul şi în afara cetăţii există peste 1.000 de monumente şi pietre gravate cu desene, texte sau versuri.

Străvechiul Pingyao are o poziţie deosebită şi în istoria financiară modernă din China. În anul 1824 a fost înfiinţată aici bursa „Rishengchang", prima din China, care a schimbat sistemul tradiţional de plăţi de numerar cu facturi. Serviciile bursei au fost extinse ulterior în întreaga Chină, în Japonia, Singapore şi Rusia. Alături de „Rishengchang" s-au deschis ulterior alte 22 de burse, care au făcut ca Pingyao să devină centrul financiar al Chinei în vremea respectivă.

Bulevardul de Vest al cetăţii era cu peste o sută de ani în urmă „o stradă financiară". Pe acest bulevard se poate încă vedea, printre numeroase şi variate magazine, şi vechea bursă „Rishengchang".

Pingyao are un trecut strălucit şi a devenit astăzi un oraş turistic. În afara zidului cetăţii s-a ridicat noul oraş modern, dar în interiorul zidului s-a păstrat un oraş străvechi cu o istorie milenară.