După cum se ştie, după mitologia greacă, Prometeu l-a făcut pe om. În mitologia Egiptului antic, omul s-a născut la chemarea zeului.... Iar după Biblie, omul a fost creat de Dumnezeu. Dar în basmele antice ale Chinei, fiinţele umane au fost create de zeiţa Nuwa, care avea corpul de om şi coadă de dragon.

Se spune că în antichitate cerul şi pămîntul nu erau despărţite. Întregul cosmos semăna ca un mare ou, în care domina o beznă totală. Sus şi jos, dreapta şi stînga, punctele cardinale nu se deosebeau. Dar în interiorul acestui ou s-a născut un mare erou pe nume Pangu, care a despărţit cerul de pămînt.

După depararea cerului de pământ, zeiţa din cer, Nuwa, călătorea liber în spaţiul dintre cer şi pământ. Cu toate că pe Pământ existau pomi şi flori, păsări şi animale, peşti şi insecte, domina totuşi o atmosferă moartă, pentru că nu existau fiinţe umane. Într-o zi, când Nuwa se plimba singuratică pe un teren pustiu, i-a venit idea de a aduce ceva vietăţi în această lume.

Nuwa zbura deasurpa Pământului. Ei îi plăceau pomii, iarba şi florile şi în special păsările, animalele şi insectele. Se gândea că despărţirea cerului de pământ de către Bangu nu a fost desăvârşită. Trebuie create alte vietăţi decât păsările, animalele, peştii şi insectele.

Nuwa a început să zboare de-a lungul Fluviului Galben. Când şi-a plecat capul, a văzut imaginea sa frumoasă reflectată în apa fluviului. Aceasta a inspirat-o să facă nişte statuete după imaginea sa frumoasă din nămolul din albia fluviului. Cu mâna sa îndemânatică a reuşit să facă câteva statuete de lut care semanau leit cu ea. Dar în loc de coadă, a făcut două picioare. Nuwa a suflat asupra acestor statuete şi acestea au căpătat viaţă, putând merge şi vorbi. Acestor vietăţi, Nuwa le-a dat numele de oameni. Când Nuwa a suflat asupra unor oameni fluidul Yang, (principiul masculin), aceştia au devenit bărbaţi. Alţii, care au primit de la Nuwa Yin, (principiul feminin), au devenit femei. Acest grup de oameni, bărbaţi şi femei, se adunau în jurul zeiţei, aclamau, cântau şi dansau, aducând vioiciune lumii.

Atunci Nuwa a dorit ca Pîmântul să fie plini de oameni. A început să facă zi şi noapte statuete. Dar a obosit şi n-a putut să le facă prea repede şi prea multe. În cele din urmă i-a venit o idee. A vârât la fundul râului o creangă, şi a răsucit-o ca să se umple de nămol. După aceea a ridicat-o, a rotit-o şi stropii de nămol căzuţi pe pământ s-au transformat dintr-o dată în figuri mici de oameni. Pe această cale a reuşit să creeze o mulţime de oameni care să împânzească pământul.

După apariţia fiinţelor umane în lume, parcă Nuwa îşi îndeplinise rostul. Dar ea se gândea cum să facă ca aceşti oameni să poată dăinui peste timp. Oamenii mor. După moartea unora, ea a creat ca mai înainte alţi oameni. Dar munca era prea dificilă. Aşa că Nuwa a împerecheat fiecare bărbat cu o femeie. Acum ei singuri creau generaţiile următoare. Omenirea a putut de atunci să trăiască, să muncească şi să se dăinuiască de la o generaţie la alta.