Mănăstirile budiste îşi au propria ierarhie. În lipsa altui termen îl vom numi pe... şeful lor cu termenii consacraţi în cultul creştin ortodox: egumen sau stareţ.

Templul de la Shaolin este – pe cât se spune – leagănul artelor marţiale chinezeşti. A fost ridicat în anul 495 la ordinul împăratului ca să găzduiască un important călugăr indian. A cunoscut peste secole toate vicisitudinile istoriei zbuciumate a locurilor. Actualul stareţ şi-a asumat îndatorirea să refacă construcţiile din incinta mănăstirii şi a acţionat neobosit în acest scop. Banii pentru renovarea templului provin numai din fonduri colectate de călugării de aici. Nu numai din donaţii, ci, printre altele, din publicarea cărţilor despre kung fu în stil Shaolin sau din spectacole cu acrobaţiile acestor neântrecuţi călugări-luptători.

Dar cine conduce templul aflat în provincia Henan din centrul Chinei? S-a născut în 1965 într-o familie fervent budistă din provincia Anhui. Sub influenţa ei, a arătat încă din copilărie mult interes pentru această credinţă. În loc să se joace afară cu cei de vârsta lui, adesea citea singur acasă din cărţi budiste. Când a împlinit 16 ani şi-a luat rămas bun de la ai săi şi s-a dus la templul Shaolin, pe care-l cunoştea din lecturi.

A studiat în continuare scripturile budiste „acasă", la Shaolin, şi în pelerinaj în alte locaşuri budiste, pe muntele Yunju din Jiangxi, muntele Jinhua din Anhui şi la templul Guangji de la Beijing. Dar în 1987 fostul egumen a trecut în lumea celor drepţi, nu înainte ca să-l ungă în locul său pe tânărul de numai 22 de ani. Astfel a ajuns cel mai tânăr stareţ din China şi i-a determinat pe mulţi să-şi reevalueze concepţiile despre călugării budişti.

Aceasta nu din cauza vârstei fragede la care a preluat conducerea unuia dintre cele mai însemnate lăcaşuri budiste, ci datorită manierei manageriale în care a transformat templul şi activităţii intense de promovare în toată lumea a valorilor budiste. Cine doreşte să vadă aspectul de astăzi a mănăstirii Shaolin ar face foarte bine să facă o excursie aici. Are ce vedea!

Cât priveşte acţiunile de promovare a budismului şi a templului pe care-l conduce, se poate întocmi o listă lungă, din care putem doar să spicuim. Din 1986 a condus delegaţii ale călugărilor de la Shaolin care au oferit sectacole de kung fu în ţară şi peste hotare. În Macao, de pildă, spectacolele s-au încheiat cu profituri de 1 milion de yuani. Întreaga sumă a fost donată proiectului Speranţa pentru recuperarea abandonurilor şcolare din cauza sărăciei şi fondului pentru educaţie al regiunii Macao. A fost cu călugării săi în Taiwan, promovând schimburile dintre comunităţile budiste de pe cele două maluri ale strâmtorii ce desparte insula de continent. După spectacolul din Australia, Juan Antonio Samaranch, pe atunci preşedinte al CIO, a menţionat că „luptătorii" de la Shaolin au jucat un rol convingător în efortul Chinei de a câştiga dreptul de organizare a olimpiadei din 2008.

Tânărul stareţ a înregistrat „Shaolin" şi „Termplul Shaolin" ca mărci protejate, stabilind o companie care să administreze drepturile de proprietate intelectuală. În 1996, când Internetul făcea primii paşi în China, a realizat un site al templului. Şi tot el a realizat un volum intitulat „Secretele kung fu-ului şi medicamentelor de la Shaolin", considerat un adevărat tezaur naţional.

Îl cheamă Shi Yongxin şi, cu puţin noroc, îl puteţi întâlni în templul atât de faimos.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie. Pe săptâmâna viitoare.