Dragi prieteni, la microfon Lin. În oraşul Kunming, reşedinţa provinciei Yunnan, din sud-vestul Chinei, există un sat al minorităţilor etnice. Aici poţi contempla nu numai arhitecturile specifice a peste 20 de minorităţi naţionale din această provincie, dar şi datinile şi obiceiurile acestora.

Festivalul Munao este una dintre sărbătorile la etnia jingpo. "Munao" înseamnă în limba acestei etnii "dans colectiv" şi se organizează în dimensiuni diferite, în funcţie de importanţa evenimentelor din viaţa comunităţii şi a familiei, ca sărbătorirea recoltelor, primirea oaspeţilor, nuntă, etc.

În ziua festivalului, în mijlocul locului unde se organizează manifestarea, se instalează 4 stâlpi înalţi de lemn, pe care sunt vopsite diferite desene. Între cei doi stâlpi din mijloc sunt puse încrucişat două sabii mari.

Cât despre desenele de pe stâlpi, domnişoara Yang Cailing ne-a explicat: 

„Acestea reprezintă traseul parcurs de strămoşii noştri din Podişul Qinghai-Tibet şi dansul practicat în perioada festivalului respectă acest traseu."

Ca şi alte minorităţi naţionale din ţară, şi populaţia jingpo sunt buni dansatori şi cântăreţi. Festivalul Munao este de fapt un festival al dansurilor.

La începerea festivalului, câţiva oameni în vârstă, purtând cuţite tradiţionale, pun un butoi de vin pe altarul de sacrificiu, murmurând o formulă magică.

Ritualul are menirea de a garanta desfăşurarea cu bine a festivalului. După vinul închinat cerului, cei în vârstă oferă celor doi coordonatori ai dansului o coroană împodobită cu ciocuri şi pene de păsări, ca o binecuvântare adresată tinerilor. Unul dintre aceştia ne-a explicat:

„Ne pun pe cap coroana cu pene de păsări, un semn de rugăciune pentru sănătatea şi binele tuturor."

Apoi, bătrânii le oferă celor doi şi vinul pe care ei trebuie să-l bea dintr-o singură înghiţitură. Pentru că numai aşa ei pot ţine minte desenele de pe cei 4 stâlpi şi pot conduce grupul de dansatori să urmeze traseul corect al dansului.

Festivalul începe, în mod oficial, cu melodiile interpretate la tobe de lemn şi flaut. Dansatorii, indiferent că sunt bărbaţi sau femei, copii sau bătrâni, intră în coloane, cu paşi sacadaţi pe ritmul mizicii, conduse de cei doi coordonatori ai dansului. Bărbaţii ţin în mână o sabie lungă, cu tăişul spre stânga. Tinerii jingpo o consideră un simbol al vitejiei şi statorniciei, pentru că acesta este de nelipsit în viaţa lor de fiecare zi. Pentru un bărbat de jingpo el primeşte 3 cuţite în viaţa lui, oferite de tatăl, bunica şi bunicul din partea mamei. Primul cuţit este oferit de tatăl la naştere. Iar la împlinirea vârstei de maturitate, primeşte de la bunica din partea mamei al doilea cuţit şi după căsătorie bunicul din partea mamei îi oferă al treilea cuţit.

Femeile jingpo atrag atenţia din rândul dansatorilor. Ele dansează, fluturând evantaie şi umbrele multicolore şi strecurând şi podoabele de argint de pe haină, aidoma unei păsări frumoase care îşi arată mândru aripile şi penele lor frumoase.

O fată de minoritatea jingpo pe numele Zuo Qianying ne-a informat:

„În timpuri străvechi când strămoşii noştri se strămutau din Munţii Himalaya, o pasăre-rinocer ne-a chemat să dansăm împreună dansul Munao pentru a păstra amintirea despre traseul strămutării lor. Pentru a ne aminti de această pasăre, am păstrat aceste mişcări de dans de a strecura podoabele de argint."

Atmosfera festivă a Sărbătorii Munao îi molipseşte pe toţi turiştii aflaţi întâmplător acolo şi prin ei atrage tot mai mulţi turişti din toate colţurile lumii să participe la acest dans. În zilele de sărbătoare satul naţionalităţilor este scăldat într-o mare de bucurie.

Dragi prieteni, cu această muzica de la festivalul Munao se încheie rubrica noastră consacrată minorităţilor naţionale. Realaizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie.