Incă în perioada dinastiilor chineze Xia şi Shang (din secolul 22 - până în anul 256 î.e.n.) au apărut băuturi şi supe medicinale. In „Cartea cântecelor" din dinastia Zhou de Vest (secolul 11 – 771 î.e.n.) există cele mai timpurii consemnări din China despre substanţe medicamentoase. „Bolile interne" - o lucrare de medicină tradiţională chineză a pus baza teoretică pentru medicina şi medicamentele tradiţionale chineze.

„Medicamentele şi plantele", cea mai veche lucrare de specialitate din China a fost întocmită de mai mulţi medici din dinastiile Qin şi Han (anii 221 î.e.n. – 220 e. n.) pe baza sintetizării materialelor bogate privind substanţele medicamentoase. Cartea cuprinde 365 de feluri de leacuri, întrebuinţate încă în zilele noastre. Apariţia acestei cărţi a pus baza ştiinţei medicale chinezeşti.

In dinastia Tang (anii 618-907), prosperitatea economică a stimulat dezvoltarea medicamentelor chinezeşti. A fost redactată „Farmacopeea Tang"- prima farmacopee din lume. Cartea descrie 850 de medicamente, unele fiind însoţite de desene.

Până în dinastia Ming (anii 1368-1644), farmacologul Li Shicheng a finalizat în timp de 27 de ani lucrarea „Farmacopeea" - o capodoperă a farmacologiei chineze. Cartea prezintă 1.892 de medicamente.

După proclamarea R.P.Chineze în 1949 s-au efectuat cercetări ample sub toate aspectele asupra medicamentelor chinezeşti. Pe baza unei investigaţii pe scară naţională a fost redactată în 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezeşti". In 1977 a văzut lumina tiparului „Marele dicţionar al medicamentelor chinezeşti". Acesta are 5.767 de articole. Concomitent au apărut numeroase dicţionare, publicaţii, periodice de specialitate. Au fost înfiinţate şi instituţii de cercetări ştiinţifice, de învăţământ şi de producţie specializate.

Teritoriul vast, relieful variat şi climatul diferit de la regiune la regiune formează diferite medii ecologice, creând condiţii pentru creşterea multor plante medicinale. In momentul de faţă, ţara noastră a reuşit să prepare peste 8.000 de medicamente chinezeşti, numărul sortimentelor des folosite depăşind 600. În această privinţă, China se situează pe primul loc în lume în ce priveşte gama sortimentală şi cantitatea produsă. Pe lângă satisfacerea solicitărilor interne, medicamentele chinezeşti se exportă în peste 90 de ţări şi regiuni ale lumii.

Intrebuinţarea medicamentelor chinezeşti are o istorie lungă. Acestea provin în marea majoritate din leacuri naturale, cu efecte nocive reduse. Pentru că o reţetă, prin combinaţii raţionale, cuprinde mai multe feluri de ingrediente curative, ea dă un efect mai bun şi este întrebuinţată la tratarea multor boli complicate.

Intrebuinţarea medicamentelor chinezeşti se bazează pe teoriile medicinii tradiţionale chinezeşti. Pentru a administra în siguranţă şi cu efect aceste leacuri, trebuie să se cunoască reţetele, compoziţia, dozele şi metodele de administrare precum şi indicaţiile şi precauţiile. Ele sunt legate deseori de vârsta, condiţia fizică, starea sănătăţii şi a maladiei, variaţia de sezon, etc.

Centrul de greutate al cercetării medicamentelor chinezeşti este axat pe selectarea şi cultivarea soiurilor de calitate de plante medicinale, pe crearea unor soiuri noi cu ajutorul radioizotopilor şi al bioingineriei. Se vor lua măsuri pentru protejarea plantelor medicinale originale, prevenirea degradării celor existente, investigarea şi valorificarea de noi surse de medicamente şi introducerea plantelor medicinale din alte ţări.

- Luo Dongquan