În basmele populare chinezeşti, strămoşul strămoşilor omenirii se numeşte Nuwa, care a reuşit să creeze fiinţe umane. După o perioadă liniştită, într-o zi natura s-a dezlănţuit brusc. Din ciocnirile între Cer şi Pământ, s-a format o breşă uriaşă pe cer, o bucată de Cer s-a prăbuşit, iar Pământul s-a crăpat. Din crăpătură au ţâşnit vâlvătăi puternice care au ars pădurea. Au fost declanşate inundaţii, care au înghiţit lanţuri muntoase. Diavolii şi animalele sălbatice făceau ravagii, omenirea trăia într-o nenorocire neasemuită.

La cererea omenirii, Nuwa i-a ucis mai întâi pe diavoli şi draci, apoi a potolit puhoaiele şi după aceea s-a apucat să se ocupe de lucrarea grandioasă de reconstrucţie a Cerului şi a Pământului.

Nuwa a cules mai întâi trestie şi paie, le-a transportat la crăpătura cerului, peste care a stivuit bolovani de piatră de culoarea cerului. Pentru că pietrele de culoarea cerului nu erau suficiente, a adăugat şi pietre albe, galbene, roşii şi negre. A aprins apoi trestia şi paiele, luminând întregul cosmos. Pietrele de toate culorile s-au topit astfel încetul cu încetul, iar cele sub forma de lichid au curs la crăpătura cerului, până la repararea completă. Dar Cerul a rămas încă înclinat, iar soarele şi luna alunecau în aceea direcţie. În partea sud-estică a Pământului este o groapă adâncă, spre care curge apa, formându-se astfel un ocean.

În partea de est a Mării Bohai s-a format o prăpastie adâncă fără fund care se numeşte „Guixhu". Apa din pământ şi din mare curge în această prăpastie, dar nivelul apei de aici se menţine la aceeaşi înnălţime, nici nu creşte, nici nu scade. Din prăpastie au crescut 5 munţi sfânţi având o înălţime de 30.000 de li şi la o distanţă de 70.000 de li unul de altul (Li este unitate de măsură lungime din China egală cu 500 de m). Pe versanţii munţilor se găsesc palate de aur, unde locuiesc multe zeiţe. În munţii împăduriţi trăiesc păsări şi animale ciudate de culoare albă. Fructele crescute pe pomi sunt din jad şi perle. Cine le consumă va avea o viaţă fără bătrâneţe. Zeiţele sunt îmbrăcate în costume albe şi au aripi. Ele zboară în voie sub bolta albastră a cerului ca păsări pe mare între cei 5 munţi sfinţi, pentru a face vizite rudelor şi prietenilor.

Dar aceşti 5 munţi nu au rădăcini şi plutesc pe mare. În bătaia vântului, ei se mută ici-colo, ceea ce le-a supărat pe zeiţe, care şi-au trimis reprezentanţii să ceară de ajutor împăratului ceresc. Acesta le-a poruncit zeilor mării să trimită 15 broaşte ţestoase de mare să sprijine cei 5 munţi sfinţi, fiecare munte urmând să fie susţinut de o broască ţestoasă şi păzită de alte două. La fiecare 60.000 de ani se face schimb prin rotaţie. Astfel munţii au fost fixaţi, fără să mai plutească pe mare. Zeiţele care locuiesc în aceşti munţi s-au bucurat extrem de mult.

Brusc, într-un an, din ţara uriaşilor Longbo a venit un om să pescuiască la Guixu. Acesta a reuşit să scoată una după alta 6 broaşte ţestoase de pe fundul mării care aveau sarcina de a susţine doi munţi sfinţi. Cei doi munţi au fost luaţi de vânt, plutind spre regiunea arctică şi s-au scufundat în mare. Zeiţele care locuiau în aceşti doi munţi s-au grăbit să se mute.

Aflând vestea, împăratul ceresc s-a înfuriat şi a dat ordinul să micşoreze înălţimea oamenilor din ţara Longbo, pentru ca aceştia să nu mai tulbure ordinea normală a vieţii de pe Pământ. Cel de-al treilea munte nu s-a mişcat de loc, pentru că este susţinut în continuare de broaşte ţestoase şi se află neclintit pe coasta de est a Chinei de astăzi.