Calea ferată ce traversează Podişul Qinghai-Tibet a fost pusă la 1 iulie 2006 în funcţie. Una din cele mai mari dificultăţi întâmpinate în construcţie constă în găsirea unei soluţii satisfăcătoare pentru protejarea mediului înconjurător de-a lungul căii ferate.

Dragi prieteni, dacă plecaţi de la Lhasa, capitala Regiunii Autonome Tibet, şi mergeţi spre nord peste 400 km, veţi vedea un lac cu o suprafaţă de peste 300 kilometri pătraţi. Lacul, numit „Cuona", cu apă limpede şi păşuni imense din jur?este un habitat favorabil pentru cocori cu gâtul negru, lebede, raţe sălbatice, antilope şi alte specii de animale protejate la nivel naţional.

Astăzi printre toate lacurile de pe Podişul Qinghai-Tibet, lacul Cuona se află cel mai „aproape" de calea ferată Qinghai-Tibet. Cea mai mică distanţă între şine şi apa lacului este de doar câţiva zeci de metri. Ce măsuri au adoptat lucrătorii la călea ferată pentru a menţine limpede apa lacului? Yan Peizun, un responsabil cu construcţia acestui tronson, i-a spus corespondentului postului nostru de radio:

„Am construit un zid de separare făcut din saci cu nisip şi reţeaua de sârmă de oţel în evitarea poluării apei."

Domnul Yan a mai prezentat că lacul Cuona se situează la o altitudine de peste 4600 metri deasupra nivelului mării. Multe zile cu temperaturi mici şi scurtul timp pentru creşterea vegetaţiei au îngreunat refacerea vegetaţiei. Ca atare, vegetaţia trebuie transplantată în alte locuri. După ce s-a terminat construcţia şinelor, aceasta a fost plantate din nou în locurile iniţiale.

Astfel de măsuri au fost luate pe tot parcursul construcţiei căii ferate Qinghai-Tibet. Toate şantierele au fost înconjurate de posturi de control. Dacă lucrători vor lucra în zone din afară, vor fi amendaţi sever.

Protejarea solului îngheţat reprezintă una din cele mai mari probleme întâlnite în construcţie. Între terasamentele feroviare şi sol îngheţat au fost injectat un strat izolant pentru menţinerea constantă a temperaturii.

Dragi prieteni, de-a lungul căii ferate, care este de 2000 km, sunt şi vor fi create 11 rezervaţii naturale, inclusive cunoscuta rezervaţie naturală Kekexili. Peste zece specii de animale rare, cum ar fi antilopa tibetană, măgarul sălbatic tibetan, iacul etc. merg mereu în regiuni de-a lungul căii ferate.

Pentru a proteja aceste animale rare, proiectanţi ai căii ferate au cercetat regulile de migrare a animalelor şi au stabilit peste 30 de puncte de acces speciale pentru ca animale sălbatice să poată trece dintr-o parte în alta a căii ferate. Între lunile iunie şi august, perioada de migrare a multor animale sălbatice, de multe ori lucrătorii şi-au suspendat construcţia pentru a aştepta animale sălbatice să parcurgă zonele în care se lucra. Mai mult, lucrătorii au făcut tot ce a fost posibil pentru salvarea animalelor sălbatice rănite. Cao Yuxin, inginer-şef pentru construcţia tronsonului din rezervaţia naturală Kekexili, ne-a povestit cum a salvat un pui de antilopă tibetană.

"La mijlocul iuniei 2002, multe turme de antilope tibetane au trecut prin rezervaţia naturală Kekexili, unde am lucrat. De multe ori, lucrările au fost oprite. După ce aproape toate antilopele au trecut, am văzut un pui de antilopă căzut lângă şantier şi care nu putea să se ridice în picioare. Pe urmă, am aflat că avea un picior rupt. I-am bandajat piciorul său rănit într-un dispensar mic din apropierea şantierului. În cele din urmă, am trimis-o la o staţie specială de salvare a animalelor sălbatice."

Datorită unei protecţii atente, în ultimii ani a crescut numărul multor specii de animale sălbatice rare, ce trăiesc pe Podişul Qinghai-Tibet. Numărul antilopelor tibetane a crescut de la 70.000 în 1999 la peste 100.000 în prezent.

Astăzi, în afară de şinele şerpuite, gări nou construite şi alte instalaţii auxiliare, peisajele din regiune prin care au trecut căile ferate, aproape nu s-a schimbat nimic. Înainte de a începe lucrările, a fost elaborat un regulament în detaliu privind refacerea vegetaţiei distruse în timpul construcţiei. Conform documentului, în timpul construcţiei mediul înconjurător din şantiere trebuie bine protejat. După finalizarea unei secţiuni construite, este necesară demolarea tuturor echipamentelor de construcţie. Fan Weixun, un inginer însărcinat cu montarea şinelor ne-a spus:

„Fără aprobarea autorităţilor de protecţia mediului din regiunile de-a lungul căii ferate, n-am putut să începem lucrările. După terminarea fiecărei etape de lucrări, funcţionari ai autorităţilor de protecţia mediului au venit la noi să examineze refacerea mediului înconjurător, care trebuie să fie la fel ca cel dinaintea începerii construcţiei. În afară de acestea, pe parcursul lucrărilor, toate reziduurile menajere au fost colectate în pungi şi au fost reciclate, în funcţie de categoria respectivă."

Potrivit unor surse guvernamentale, au fost alocate circa 1,4 miliarde de yuani, (circa 175 milioane de dolari americani) în protecţia mediului înconjurător de-a lungul căii ferate Qinghai-Tibet. Directorul Biroului pentru obiectivul de la Lhasa al Fondului Mondial pentru Natură (WWF), a salutat eforturile depuse de guvernul chinez pentru ocrotirea mediului din regiune. Totuşi, el s-a arătat îngrijorat de eventualele efecte negative ale utilizării căii ferate asupra mediului. În viitor, numărul sporit al turiştilor în regiune şi posibila intensificare a contrabandei cu specii sălbatice vor exercita o mare presiune asupra mediului înconjurător de pe podiş.

În legătură cu această problemă, o oficialitate de la Ministerul chinez al Căilor Ferate ne-a prezentat câteva măsuri care vor fi luate. Mai întâi, trenurile pentru acest traseu vor fi închise ermetic. Astfel va fi imposibil ca gunoaiele să fie aruncate de-a lungul căii. În al doilea rând, sistemul de încălzire din gări va fi dotat cu cazane de gaze naturale sau cu instalaţii ce folosesc energiile solară sau eoliană. Apa reziduală nu trebuie să fie evacuată decât după ce va fi tratată conform standardului naţional. Obiectivul guvernului chinez este de a construi o adevărată cale ferată „ecologică" în Podişul Qinghai-Tibet.