Casele de lut ale populaţiei kejia din provincia Fujian sunt larg recunoscute în ţară drept comori ale şcolii de arhitecutură chinezeşti. În faţa acestor case din zonele deluroase, care arată ca nişte „farfurii zburătoare" sosite din spaţiul extraterestru, mulţi se întreabă de ce în perioada dinastiilor feudale Ming şi Qing, când bogătaşii din alte locuri erau foarte interesaţi să-şi construiască locuinţe solide din piatră şi cărămidă cu uşi sculptate, înconjurate de grădini atent elaborate artistic, cei de la Tianloukeng, folosind lutul ca principal material de construcţie, au construit asemenea case care aduc atât de bine cu nişte fortăreţe.

Potrivit datelor din cronici, modul de construcţie a caselor de lut din zona Zhangzhou, unde se află Tianloukeng, este strâns legat de evoluţia socială din timpuri îndepărtate. Bogătaşi din nordul ţării s-au refugiat aici cu peste 1000 de ani în urmă din cauza războaielor. Ca să-şi apere vieţile şi avuţia, au ridicat case solide din lut, asemeni unor cetăţi.

Dintre miile de case tradiţionale de lut din Zhangzhou, cele de la Tianloukeng sunt cele mai arătoase. Este vorba de 4 case rotunde şi una pătrată, care se aseamănă cu o floare de câmp cu petalele larg deschise.

Din consemnările istorice ale neamului Huang reseie că în secolul 16 tânărul crescător de raţe Huang Baisanlang s-a mutat de la Yongding aici, unde a început o viaţă intrată în legendă. A adunat tot mai mulţi bani valorificând resursele locale şi extinzâdu-şi afacerile. La fel ca şi semenii lui, s-a gândit să-şi ridice o casă solidă. A apărut astfel acea clădire pătrată. În jurul acesteia, urmaşii lui au construit pe rând 4 case rotunde. Arhitecţii de astăzi sunt uimiţi de înţelepciunea manifestată de constructori la ridicarea acestora, constatând că locuinţele rotunde, ce se află pe teren la un nivel mai coborât, au stâlpii cu înălţimi diferite, stabilite în funcţie de locul unde se află, pentru ca de la etajul 1 în sus să se realiezez o suprafaţă plană, cu condiţii optime pentru locuit.

Ridicarea caselor de lut are o veche tradiţie în SV provinciei Fujian. Faţă de construcţiile cu structura de cărămidă şi lemn, procesul tehnlogic de ridicare a caselor de lut este mult mai complicat. În lut trebuie să se adauge var nestins, nisip, orez vâscos, zahăr şi scândurele de lemn. Aceste materiale trebuie amestecate uniform şi presate ca să aibă o rezistenţa dorită.

Casele de lut au de regulă la parter bucătării şi sufragerii, la etajul 1 depozite şi la următoarele etaje (până la 5) camere de locuit. Ele au o curte interioară spaţioasă, în care se găseşte o fântănă. Populaţiei kejia îi plac locuinţele de lut şi pentru că acestea protejează excelent împotriva tâlharilor, a seismelor şi incendiilor. Apără bine de umezeală, fiind răcoroase vara şi călduroase iarna. Deşi nu arată prea elegante, sunt foarte practice.