În poezia „Pe plaiul florilor de piersic", cunoscutul poet chinez din dinastia Tang, Tao Yuanming, a descris o societate utopică, lipsită de tulburări sociale, fără bir şi clacă, în care norodul duce o viaţă bogată şi armonioasă. Satul Bamei din judeţul Guangmei, din provincia Yunnan, este apreciat ca „plaiul florilor de piersic" în versiunea actuală.

Înconjurat de munţi, satul Bamei este izolat de vreme îndelungată de lumea exterioară. Puţini ştiu de existenţa a acestui sat frumos populat de etnia zhuan.

Nu există nici un drum rutier ce duce în sat. Sătenii ies şi intră în Bamei prin două peşteri calcaroase naturale în care curge apa, în principal cu bărci sau plute.

Satul este străbătut de un râu cu apă cristalină ce curge din peştera Tangna. În râu cresc peşti şi gâşte. Pe maluri sunt terenuri agricole cu plantaţii de duzi şi bambus în împrejurimi. Cele peste o sută de gospodării au casele ridicate pe dealuri. În sat, femeile îmbrăcate în costume tradiţionale lucrează la mori de piatră sau la războaie de ţesut din lemn. Bărbaţii cară acasă lemne de foc, iar copiii şi bătrânii aduc cu găleţi apa de izvor. Foarte mulţi oameni sunt îmbrăcaţi în hainele din pânza imprimată acasă în albastru închis sau puţin deschis cu iarbă din munţi, iată un tablou fascinant care prezintă o lume cam dată uitării..

Seara, licuricii sclipesc în întuneric, iar broaştele cântă în iazuri. Dimineaţa, soarele răsăreşte în ciripitul păsărilor. Primăvara, din crăpăturile stâncilor cresc diverse plante medicinale de mare preţ. Valea este acoperită de flori de piersic, prun, păr şi multe specii de flori sălbatice. Vara, în râuri pot fi văzuţi cu claritate peştii ieşiţi din peşteri. Toamna, maimuţele jucăuşe zburdă pe câmp, prădându-i pe săteni de cereale. Iarna, şerpii intră în culcuşuri pentru iernat, iar broaştele şi păsările se opresc din orăcăit şi cântat. Satul Bamei reintră în linişte. Într-un cunvât, Plaiul florilor de piersic îşi păstrează un mediu ecologic natural original.

În satul Bamei s-a păstrat până astăzi cultura tradiţională a naţionalităţii zhuang, ca şi tradiţii folclorice bogate şi variate. În fiecare an, în funcţie de anotimp, sătenii aduc jertfe dragonului şi strămoşilor. Orgeanizează întreceri de pescuit, jocuri de lei etc. Nunţile şi înmormântările se desfăşoară în strictă conformitate cu ritualurile tradiţionale.

Sătenii din Bamei au cântece populare proprii pe teme istorice, de dragoste şi consacrate muncii, şi dansuri tradiţionale, precum shaxi şi Dansul armelor antice. Literatura lor cuprinde legende şi mituri.

Ca un nou „plai al florilor de piersic", satul Baimei a început să atragă tot mai mulţi turişti din ţară şi din străinătate, care vor să alunge, chiar şi pentru scurt timp, monotonia vieţii de oraş pline de stres.