Ministerul chinez al Apelor a stabilit zilele trecute o serie de regiuni ce vor fi puse sub o protecţie majoră a statului în ce priveşte prevenirea şi controlul eroziunii solului.

China este una din ţările ce suferă cel mai mult pierderea apei şi eroziunea solului. Suprafaţa terenurilor erodate a depăşit o treime din suprafaţa totală a teritoriului chinez. Jiang Dewen, director adjunct al Centrului pentru Monitorizarea Pierderii de Apă şi Eroziunii Solului din cadrul Ministerului Apelor, a arătat într-un interviu acordat postului nostru de radio că grava eroziune a solului a adus marile prejudicii asupra dezvoltării economice şi sociale a ţării noastre.

„China pierde în medie anuală 70.000 hectare de terenuri arabile din cauza eroziunii solului. Dacă asemenea tendinţă va continua, dezvoltarea durabilă a ţării nu va putea fi realizată. Pierderea apei şi eroziunea solului au dus la mai multe secete şi inundaţii. Nu în ultimul rând, viaţa populaţiei a fost afectată. 70-80% din regiuni sărace din ţara noastră se află în locuri unde se înregistrează cea mai gravă eroziune a solului."

Marea suprafaţă afectată de eroziunea solului şi cauzele complicate ale pierderii apei au făcut ca tipurile de calamităţi pricinuite de acestea difer foarte mult de la o zonă la alta. Totodată, există o mare diferenţă între diferite regiuni în ce priveşte efectul negativ al eroziunii solului asupra dezvoltării economice şi sociale. De aceea, măsurile pentru combaterea eroziunii solului trebuie să fie şi ele diferite. În acest context, bizuindu-se pe monitorizare la distanţă, Ministerul chinez al Apelor a trasat 42 de regiuni care necesită o protecţie mai urgentă la nivel naţional. Suprafaţa acestor regiuni ocupă o pătrime din teritoriul ţării noastre.

Jiang Dewen a arătat că aceste 42 de reiuni pot fi clasificate în trei categorii: cea în care prevenirea este mai importantă, cea care are mai mare nevoie de monitorizare şi cea care necesită un control major. Fiecare tip de regiune are propie modalitate de tratare.

În ce priveşte regiunea în care prevenirea este mai importantă, acestea se află mai ales în zone forestiere, stepe şi surse ale unor fluvii şi râuri. Pierderea apei din aceste zone nu este încă foarte gravă, totuşi, există un mare risc în această privinţă. În plus, dacă eroziunea va deveni gravă, va constitui o mare ameinţare la adresa mediului ecologic din China. În asemenea regiuni, va fi interzisă păstoritul, va fi blocat accesul la munţi şi vor fi limitate construcţiile.

A doua categorie de regiune, care are mai multă nevoie de monitorizare vizează cele în care sunt mine şi bazine petrolifere şi de gaze naturale, precum şi lacuri de acumulare ale marilor lucrări hidroenergetice. Amplorea mare de construcţii din aceste regiuni a sporit posibilitatea producerii eroziunii solului. Autorităţile chineze vor supraveghea în mod deosebit activităţile de exploatare de acolo şi vor adopta măsuri pentru a reduce cât se poate pierderea apei.

Regiunea care necesită un control major se referă la cele din centrul şi vestul Chinei, mai ales cursurile mijlocii şi superioare ale unor mari fluvii, râuri şi lacuri. În aceste regiuni, eroziunea solului a devenit deja foarte gravă. Guvernul va înmulţi alocamente pentru tratarea multilaterală a eroziunii.

Directorul Jiang consideră că noua clasificare favorizează ridicarea eficienţei în combaterea eroziunii.

„Activităţile de prevenire şi control al eroziunii solului are o strânsă legătură cu dezvoltarea durablă a Chinei. În regiunile cu slabe condiţii ecologice, trebuie limitată dezvoltarea unor sectoare. Clasificarea regiunilor cu eroziunea solului are o semnificaţie concretă pentru implementarea celui de-al 11-lea plan cincinal."