În istoria feudală chineză, tronul imperial era transmis din tată în fiu. Dar a făcut excepţie transmiterea tronului între împăraţii Yao, Shun şi Yu.

Se spune că Yao a fost primul împărat al Chinei. La vârsta bătrâneţii, el intenţiona să-şi caute un moştenitor şi a convocat pe şefi ai triburilor.

La şedinţă, după ce împăratul Yao a spus intenţia sa, un om pe nume de Fangqi i-a spus: „Păi majestatea voastră, fiul dv. Danzhu este un băiat în toată firea, fiind potrivit să preia ştafeta dv." „Nu merge, nu merge", a răspuns împăratul Yao. „Pentru că fiul meu nu are calităţile morale corespunzătoare. El ceartă mereu cu alţii." O altă persoană la şedinţă a opinat: „După mine, domnul Gong Gong care răspunde de lucrările hidroameliorative este potrivit." Împăratul Yao a negat, spunând: „Domnul Gong Gong ştie să vorbească frumos, dar se gândeşte altfel. Cu asemenea persoală la cârmă, nu sunt liniştit." Astfel consultările nu au avut nici un rezultat.

După câteva zile, împăratul a convocat a doua şedinţă, la care mai mulţi şefi ai triburilor l-au desemnat pe un tânăr cu numele de Shun. Împăratul a dat din cap, solicitându-i să arate faptele lui Shun.

Tatălul lui Shun este un om cu minţile pierdute. Mama lui murise de mult. Mama adoptivă purta rău cu Shun, pentru că avea un băiat cu numele de Xiang. Acesta era îngâmfat de tot, dar îi place bătrânului tatăl. Trăind într-o asemenea familie, Shun purta foarte frumos cu tatăl, mama adoptivă şi fratele său. Deci toată lumea îl apreciază pe tânărul Shun ca un om cu toate calităţile.

Auzind prezentările tuturora, împăratul Yao a decis să-i pună la încercări. El a măritat pe fiica sa cu Shun, a construit un hambar de cereale pentru Shun şi i-a mai dat turme de oi. Văzând acestea, mama adoptivă şi fratele lui Shun au rămas invidioase şi s-au gândit împreună cu moşul la trucuri de învinovăţire.

Într-o zi, moşul l-a chemat pe Shun să remedieze acoperişul hambarului. Când Shun s-a urcat sus pe hambar, moşul a dat focul jos, intenţionând să-i ardă de viu. Din fericire, Shun avea două pălării de paie de soare. El le lua cu amândouă mâinile şi a coborât jos, zburând ca o pasăre.

Moşul nu s-a lăsat, i-a cerut lui Shun să curăţe fundul puţului. După ce Shun a coborât în puţ, moşul, mama adoptivă şi fratele au aruncat una după alta bolovane de piatră în puţ, intenţionând să-l îngroape de viu. Pe neaşteptate, după ce Shun a coborât la fundul puţului, a săpat un tunel lateral, prin care a scăpat teafăr şi s-a întors acasă.

Crezând că Shun a murit, fratele său Xiang s-a întors cu bucurie acasă şi i-a spus moşului: „Fratele meu a murit. Acum a sosit timpul să împart avuţiile frantelui." După ce termină vorba, se îndrepta spre camera lui Shun şi a văzut prin surprindere cum fratele său cânta liniştit pe pat. Înspăimântat, Xiang i-a spus fratelui: „Vai , ce mi-e dor de tine!"

Shun s-a prefăcut că nu s-a întâmplat nimic şi a purtat ca şi în trecut cu tatăl, mama adoptivă şi fratele său. Aceştia nu mai îndrăznesc să-l învinuiască pe Shun.

În urma încercării în repetate rânduri, împăratul Yao a concluzionat că Shun este într-adevăr o persoană care a întrunit calităţile morale şi intelectuale şi a decis să-i cedeze tronul.

După urcarea pe tron, Shun munceşte cu tenacitate împreună cu cetăţenii de rând, câştigând încrederea tuturora. Câţiva ani mai târziu, Yao a decedat. Shun intenţiona să cedeze tronul fiului lui Yao. Dar propunerea sa a fost respinsă de toată lumea. La bătrâneţe, Shun i-a cedat cu aceeaşi metodă tronul lui Yu care are toate calităţile.

- Luo Dongquan