La fel ca România, China este o ţară cu bogate resurse de pământuri umede. Astfel, 10% din suprafaţa totală a terenurilor umede din lume se află în China. În ultimii ani, ţara noastră a înregistrat o serie de rezultate notabile în protecţia acestui fel de resurse, foarte preţioase pentru omenire.

Pământurile umede din China se caracterizează prin tipurile variate, suprafaţa întinsă şi o mare diversivitate biologică. În ţara noastră, pământurile umede se întind pe o suprafaţă de 65,94 de milioane ha şi dispun de 31 tipuri naturale şi 9 tipuri artificiale.

În ce priveşte caracteristicile geografice, în estul ţării sunt mai multe fluvii şi râuri, în nord-est se găsesc multe mlaştini, iar în vestul Chinei suprafaţa terenurilor umede este mică. În bazinul de pe cursurile mijlociu şi inferior ale fluviului Yangzi şi în Podişul Qinghai-Tibet se află mai multe lacuri. În insula Hainan, din sudul Chinei, şi în regiunile litorale din partea de nord ale provinciei Fujian se găsesc păduri de manglieri şi pământuri mlăştinoase artificiale de tip tropical şi subtropical.

În terenurile umede se găsesc diferite specii de plante şi animale, multe din acestea sunt unice în lume. Conform unor statistici preliminare, China dispune de 101 familii de plante care trăiesc în terenurile mlăştinoase. Numărul speciilor care trăiesc de-a lungul coatelor este de aproximativ 8200. În terenurile umede există 1548 de specii de plante superioare şi 1500 de specii de animale superioare. În plus, tipurile de păsări care trăiesc în zona terenurilor umede sunt foarte variate. Treizeci şi una din cele 57 de specii de păsări asiatice aflate pe cale de dispariţie se găsesc în China.

Terenurile umede constituie un foarte important sistem ecologic, jucând un mare rol în conservarea resurselor de apă, epurarea apei, acumularea apei în timpul inundaţiilor, reglarea climei, ameliorarea mediului înconjurător şi menţinerea biodiversităţii. Datorită acestui fapt, terenurile umede sunt considertate drept „rinichii Globului".

În trecut, chinezii nu şi-au dat seama de importanţa pământurilor umede, o mare suprafaţă de acest fel fiind exploatată abuziv. În ultimii ani, guvernul chinez acordă o atenţie şi mai mare protecţiei şi refacerii acestora. În 1992, China a aderat la Convenţia privind Terenurile Umede de importanţă internaţională.

Până în prezent, în China sunt 473 de rezervaţii naturale cu terenuri umede, ce acoperă 40% din suprafaţa totală a terenurilor de acest gen din ţară. Treizeci de rezervaţii naturale au fost puse pe lista zonelor mlăştinoase de importanţă internaţională. În fiecare an, autorităţile chineze alocă peste un miliarde de yuani pentru protecţia acestui fel de resurse.

În 2005, Consiliul de Stat al Chinei a aprobat Programul Naţional pentru Protecţia Terenurilor Umede din China. Conform acestui program, în 2030 numărul rezervaţiilor naturale de acest fel va ajunge la 713, din care 90 vor fi de importanţă internaţională. Nu mai puţin de 90% din suprafaţa terenurilor umede va fi bine protejată, iar 1,4 milioane hectare de terenuri degradate vor fi refăcute. Totodată, va fi creat un sistem complet juridic, politic şi de cercetare ştiinţifică privind protecţia, administraţia şi utilizarea resurselor de terenuri umede.

În China, protecţia pământurilor umede a fost incadrată în Programul Naţional privind Dezvoltarea Economică şi Socială pentru cel de-al 11-lea plan cincinal. Conform acestui program, în 2010, 50% din terenurile mlăştioase de tip natural şi 70% din cele mai importante vor fi supuse unei protecţii sporite. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, din bugetul de stat vor fi alocaţi 9 miliarde de yuani, echivalentul a 1,1 miliarde de dolari americani.

Eforturile depuse de China în protecţia terenurilor umede au fost apreciate de către comunitatea internaţională. În decembrie 2004, Organizaţia Internaţională de Protecţie a Terenurilor Umede a acordat Biroului de Stat pentru Silvicultură din China primului premiu pentru ocrotirea şi utilizarea terenurilor umede.

Nu putem să uităm imaginile zguduitoare rămase în oraşul portuar american New Orleans după uraganul Katrina din septembrie 2005. Una din principalele cauze ale acestei tragedii o reprezintă faptul că oraşul respectiv a ocupat toată suprafaţa terenurilor umede din delta fluviului Mississippi. Mai mult, primăria a ordonat tăierea copacilor şi transformarea versanţilor în câmpii. Acest dezastru a dovedit că dezvoltarea sănătoasă şi durabilă a omenirii nu trebuie să fie obţinută cu preţul distrugerii terenurilor umede şi că progresul omenirii nu trebuie să se bazeze pe încălcarea legilor naturii.