 Etnia hezhe are o istorie îndelungată în nord-estul Chinei și trăiește mai ales în județele Tongjiang, Raohe și Fuyuan din zona fluviilor Songhua, Heilongjiang și Usuri din provincia Heilongjiang. Se numără tot printre minoritățile naționale cu cea mai mică populație din țara noastră. La recensământul efectuat în anul 2000 erau doar 4640 de oameni. Au limba lor proprie aparținând familiei altaice. Se identifică două dialecte vorbite. Nu au scriere proprie. Din cauza frecventelor contacte cu naționalitatea han, limba chineză este folosită mai mult decât limba lor proprie. Numai cei de peste 50 de ani mai știu acum să-și vorbească limba. Strămoșii acestei etnii locuiau în timpurile străvechi în aceeași zonă în care trăiesc și urmașii lor.
Pescuitul reprezintă principala lor sursă de venit. Atât bărbații, cât și femeile, tineri sau bătrâni, sunt buni pescari, având o experiență bogată în această ocupație. Vânatul este și el o sursă de venit pentru grupul hezhe. 
În trecut populația hezhe locuia în șoproane de coajă de mesteacăn. Însă acum majoritatea și-au construit case de piatră cu acoperiș de țiglă. Mai puțini locuiesc în case de pământ cu acoperiș de paie.
Portul lor este asemănător cu cel al naționalitatății han. Diferența constă în materialul din care își confecționează îmbrăcămintea. Majoritatea hainelor lor sunt făcute de piele de pește sau de căprioară.
|
