 Etnia hezhe are o istorie îndelungată în nord-estul Chinei şi trăieşte mai ales în judeţele Tongjiang, Raohe şi Fuyuan din zona fluviilor Songhua, Heilongjiang şi Usuri din provincia Heilongjiang. Se numără tot printre minorităţile naţionale cu cea mai mică populaţie din ţara noastră. La recensământul efectuat în anul 2000 erau doar 4640 de oameni. Au limba lor proprie aparţinând familiei altaice. Se identifică două dialecte vorbite. Nu au scriere proprie. Din cauza frecventelor contacte cu naţionalitatea han, limba chineză este folosită mai mult decât limba lor proprie. Numai cei de peste 50 de ani mai ştiu acum să-şi vorbească limba. Strămoşii acestei etnii locuiau în timpurile străvechi în aceeaşi zonă în care trăiesc şi urmaşii lor.
Pescuitul reprezintă principala lor sursă de venit. Atât bărbaţii, cât şi femeile, tineri sau bătrâni, sunt buni pescari, având o experienţă bogată în această ocupaţie. Vânatul este şi el o sursă de venit pentru grupul hezhe. 
În trecut populaţia hezhe locuia în şoproane de coajă de mesteacăn. Însă acum majoritatea şi-au construit case de piatră cu acoperiş de ţiglă. Mai puţini locuiesc în case de pământ cu acoperiş de paie.
Portul lor este asemănător cu cel al naţionalitatăţii han. Diferenţa constă în materialul din care îşi confecţionează îmbrăcămintea. Majoritatea hainelor lor sunt făcute de piele de peşte sau de căprioară.
|
