 Grupul etnic oroqen locuiește în principal în județul autonom al etniei oroqen din Hulunbuir, Mongolia Interioară. O mică parte din ei trăiesc și în provincia Heilongjiang. Este una dintre minoritățile naționale cu populație foarte mică din țara noastră, numrând numai 6.900 de suflete. Are limbă proprie, din familia limbilor altaice, dar nu și o formă scrisă. Pentru scriere se folosesc caracterele chinezești. Unii oroqeni vorbesc și chineza, și limba etniei daur.
Etnia este una din populațiile străvechi din nordul Chinei. „Oroqen" are două sensuri: „oamenii care trăiesc în munți" și „oamenii care folosesc reni". Este un nume pe care și l-au dat chiar ei înșiși. Strămoșii lor locuiau în zona din sudul lanțului muntos Xing'an și în nordul provinciei Heilongjiang. În secolul al 17-lea, din cauza invaziei ruse, o parte din ei s-au strămutat în teritoriile de lângă Dashengbu și Shilubu.
Zonele locuite de această etnie se află în adâncul pădurii ce acoperă lanțul muntos Marele Xing'an. De aceea, înainte de proclamarea Chinei Noi majoritatea oamenilor se ocupa cu vânatul. După anii '50, au început să părăsească treptat pădurile, renunțând la viața nomadă. Cu ajutorul guvernului, au început să se ocupe de agricultură și creșterea animalelor.
Portul etniei oroqen este puternic influențat de îndeletnicirea lor tradițională, vânătoarea. Îmbrăcăminte a, inclusiv acoperământul pentru cap, pantofii, pînă și ciorapii, este făcută din piele. Locuințele lor tradiționale poartă numele Xianrenzhu și sunt ridicate din mai mult de 30 de ramuri de copaci. Sunt acoperite în timpul verii cu coajă de mesteacăn, iar iarna cu piele de animale. Au aspectul unor umbrele. Astfel de case se ridică și se demontează foarte ușor. În partea opusă ușii, la stânga și la dreapta, sunt amenajate locuri speciale pentru stat jos și dormit într-o ordine respectând reguli foarte stricte. În mijlocul casei se află o vatră pentru gătit și încălzit. Dimensiunea locuinței diferă în funcție de numărul persoanelor din familie. În copacul din spatele locuinței se atârnă de obicei o cutie făcută din coajă de mesteacăn, în care se pun imaginile zeilor. Femeile din casă nu au voie să le atingă.
Oroqenii sunt buni dansatori și cântăreți. Majoritatea cântecelor sunt despre natură, dragoste și vânătoare. Ei au obiceiul să-și exprime visurile și dorințele prin dans. Au de asemenea multe creații literare, transmise oral din generație în generație. Acestea includ povestiri, fabule, legende, proverbe, ghicitori. În conținutul lor se pot identifica date despre originea etniei și viața de vânător.
Sărbătoarea Primăverii este cea mai importantă sărbătoare a populației oroqen. Este prăznuită în aceeași zi ca și sărbătoarea naționalității han.
|
