Stimaţi ascultători, presa scrisă, ca şi toate celelelate mijloace de informare în masă din China, a înregistrat în ultimii ani o dezvoltare viguroasă. Ultimele date statistice arată că la ora actuală apar în ţara noastră peste 1900 de cotidiene şi peste 9000 de periodice, acestea devenind unul din segmentele cele mai dinamice din mass-media chineze.

Ziarele şi celelalte periodice din China pot fi împărţite în două categorii. Din prima fac parte cele oficiale, redactate şi editate de organe de conducere ale partidului sau de autorităţile guvernamentale. Între ele cotidianul „Renminribao", organ al P.C.Chinez, este cel dintâi ziar al ţării în ce priveşte tirajul. A doua categorie include toate periodicele locale, orăşeneşti, destinate în principal cititorilor din ariile respective. Acestea nu se pot compara cu cotidienele cum ar fi Renminribao, dar sunt foarte îndrăgite de publicul cititor, devenind o parte inseparabilă din viaţa culturală cotidiană a cetăţenilor.

Wang Guoqing, director adjunct de departament la Administraţia de Stat pentru Presă şi Tipărituri, consideră că în prezent presa scrisă din China este în măsură să satisfacă în linii generale cerinţele tuturor categoriilor de cititori. Ea arăta: (Banda 1)

„Presa urbană, ca principala componentă, cea mai dinamică şi mai influentă a mijloacelor de informare în masă, a înregistrat în ultimii 10 ani şi mai bine o evoluţie rapidă. O statistică făcută de noi la 39 de cotidine apărute în principale municipii chinezeşti arată că tirajul acestora reprezintă mai mult de 40% din tot tirajul presei scrise din ţară. Concomitent un progres însemnat a fost înregistrat şi de ziarele de specialitate, bunăoară cele destinate agriculturii, regiunilor rurale şi ţăranilor. În afară de acestea, în ţara noastră apar mai mult de 90 de ziare pentru cititorii aparţinând etniilor minoritare. Toate naţionalităţile minoritare care au limbă scrisă, dispun de cotidiene în limbile lor."

China are o populaţie numeroasă. Numărul mare de cititori constituie baza dezvoltării presei scrise. Editorii cotidienelor şi celorlalte periodice au posibilitatea să exploreze piaţa, analizând grupările diferite de cititori. Astfel, pentru toţi cititorii chinezi, indiferent dacă sunt persoane între două vârste, tineri, copii sau adolescenţi, bătrâni, persoane cu handicap sau nu, este uşor să-şi găsească în oferta presei scrise ceva de citit pe gustul lor. Spre exemplu revista „Primăvara şi toamna vârstnicilor", apărută în provincia Henan a atins un tiraj de 350.000 de exemplare. Potrivit datelor incomplete, în ţara noastră există peste 200 de periodice diverse tipărite în limbi ale etniilor minoritare. Tirajul lor mediu depăşeşte 1 milion de exemplare.

Bineînţeles că în procesul dezvoltării rapide a presei scrise chineze au apărut şi unele probleme. Doamna Wang Guoqing a spus: (Banda 2)

„Principala problemă constă în goana după amploare şi cantitate. Modalităţile de creştere şi de administrare sunt de asemenea prea extensive. De exemplu la presa scrisă din unele metropole situate la distanţă mică una de alta există o concurenţă acerbă, fapt care dă naştere la acţiuni neloiale de concurenţă, caracterizate prin goana după număr, ignorându-se preţul de cost şi vâzându-se la preţuri reduse. Modalităţile de operare sunt cam simpliste. 90% din veniturile majorităţii acestor ziare sunt realizate din reclamele publicate, element nefavorabil dezvoltării presei şi implicând o capacitate slabă de a face faţă unor eventuale riscuri. În comparaţie cu mass-media internaţionale, presa noastră scrisă nu are în ansamblul ei amploarea şi forţa corespunzătoare. Iar profilul unilateral al acesteia va stânjeni în mare măsură dezvoltarea în perspectivă a unor mijloace de comunicare în masă complexe."

Aşa cum a subliniat doamna Wang Guoqing, concurenţa din ultimii ani de pe piaţa presei chinezeşti a fost realmente de o „cruzime nemaiîntâlnită". Unele ziare şi periodice din Beijing de pildă, pentru a supravieţui, au recurs pe întrecute la „talismanul ofertei suplimentare". Uneori când un cititor cumpără cu 1 yuan un ziar primeşte ca dar o cutie cu răcoritoare sau o jucărie care costă câţiva yuani! Dar concurenţa crâncenă a dus şi la optimizarea presei. În situaţia reducerii tirajului sau a publicităţii, unele publicaţii care erau cu totul dependente de piaţă nu au avut de ales decât între declararea falimentului şi schimbarea profilului. De la această regulă nu fac excepţie nici acele periodice foarte căutate la un moment dat.

După ce China a aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului, multe grupuri din mass-media internaţionale au încercat şi unele din ele chiar au reuşit să pătrundă pe piaţa periodicelor chinezeşti. Aceeaşi doarmnă ne informa: (Banda 3)

„În conformitate cu angajamentele luate la aderarea la OMC, China a deschis sectorul distribuirii tipăriturilor. Devine din ce în ce mai frecventă cooperarea multor cotidiene şi periodice chinezeşti cu firme străine de distribuire şi publicitate. Cooperarea s-a extins considerabil şi în domeniul drepturilor de autor, mai ales la revistele profilate pe oferte pentru viaţa cotidiană, cunoştinţe tehnico-ştiinţifice şi altele, inclusiv reviste de modă sau cosmetice. Asemenea colaborări contribuie la integrarea presei chinezeşti în circuitul pieţei funcţionale."

Schimburile şi cooperarea presei din China se realizează şi în sens invers. În cei 20 de ani scurşi de la fondarea sa, cotidianul „Renminribao" (ediţia pentru străinătate) a instalat până acum 11 puncte de tipărire în străinătate, ziarul fiind vândut în 86 de ţări şi regiuni ale lumii. Alte ziare, precum „China Daily", „Xinmin Wanbao", „Jinwanbao", „Guangzhou Ribao" au şi ele ediţii tipărite în străinătate. (sfârşit)