Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2006-05-16 16:44:16    
O plimbare în Henan (II)

cri-1

Încotro s-o pornești din capitala provinciei Henan, ce să vizitezi mai întâi? În indiferent ce direcție te-ai îndrepta, ajungi în timp rezonabil în preajma unei destinații turistice importante.

Bujorul este floarea națională a Chinei. Diversitatea coloristică, dar și de forme în care se prezintă această floare îndrăgită și de români este uimitoare. Unii sunt de un alb imaculat, dar și negri. De fapt un roșu foarte închis. Există niște copăcei care trăiesc vreo 200 de ani și care de fapt sunt tot... bujori, după cum poți sesiza când își deschid florile. Există incredibil de multe nuanțe de roșu, roz, violet, galben, verde... care colorează petalele fine și înmiresmate. Locul ideal de a admira o adevărată mare de bujori (iar amatorii își pot procura și semințe) este imensa grădină de 40 ha dedicată acestei flori de la Luoyang. Locul este socotit o „enciclopedie vie a bujorului", iar în aprilie aici este găzduit un festival dedicat lui. Deși printre altele în grădină sunt reconstituite peisaje imperiale specifice dinastiei Tang (ce a domnit vreo 3 secole începând din al VII-lea d.Cr.), amenajarea este recentă. Dar peste drum pătrunzi cu adevărat în istorie.

Aici se află Templul Calului Alb, prima mănăstire budistă din China, leagănul acestei religii pe pământ chinezesc. Templul a fost ridicat în anul 68 d.Cr. Se spune că împăratul (din dinastia Han) ar fi visat că peste palatul său plutea o zeitate strălucind în raze de aur. Întruchiparea a fost tălmăcită ca reprezentându-l pe Buddha. Împăratul a trimis o solie în frunte cu câțiva învățați de seamă. Grupul a părăsit Luoyang, capitala statului, îndreptându-se spre vest. Au ajuns după nenumărate peripeții pe pământului Afghanistanului de azi, unde au luat cunoștință de învățătura budistă, au obținut un portret al lui Sakyamuni și 42 de sutre. Întorcându-se acasă, au invitat doi călugări buni cunoscători ai budismului să li se alăture. Aceștia au supervizat construirea templului numit astfel în amintirea calului (alb) care a cărat sutrele.

Documente autentice aflate în templu, dar și în alte locuri completează imaginea începuturilor budismului în China. Pentru cei dornici de cunoaște o variantă fabuloasă și captivantă este util să facă lectura cărții „Călătorie spre soare-apune", unul dintre cele mai izbutite romane chinezești, care a cunoscut și mai multe ecranizări, de la desene animate până la seriale de televiziune. Fapt este că aici s-au realizat primele traduceri în chineză ale sutrelor budiste și tot de aici s-a răspândit pe atunci noua religie. Templul este venerat ca leagăn al budismului și în Japonia, Coreea și Vietnam, care au primit pe această cale primele învățături budiste. (Este vorba de așa-numita credință zen, diferită într-o anumită măsură de practicile budismului tibetan, lamaismul.)

Cine ajunge aici – și merită s-o fac㠖 poate admira construcțiile tipice ale unui templu budist, ca și alte obiecte interesante pentru cine vrea să ia cunoștință de unul din modurile de gândire specifice Orientului.

La numai câțiva km de templu se află un monument înscris în lista UNESCO a tezaurului cultural al omenirii. Este vorba de grotele de la Longmen, de pe malurile râului Yihe. Sunt peste 2300 de cavități, câteva naturale, dar majoritatea săpate în stâncă de mâna omului într-o perioadă de mai bine de 400 de ani, începând de la sfârșitul sec. V. De admirat nu sunt scobiturile în sine, ci cele peste 100.000 de statui și statuete legate de budism și cele 300.000 de caractere de text gravat alături de ele. Este de admirat arta cu care sunt realizate statuile în piatră, unele de numai câțiva cm, cea mai mare de peste 17 m (numai capul are 4 m). Citisem anterior despre aceste locuri și văzusem imagini de aici. Dar numai văzându-l în realitate, realizezi adevărata valoare artistică și documentară și măreția complexului religios de aici, completat de existența unui templu (pe vremuri erau 10!) într-o poziție atât de pitorească încât un faimos poet din vremea dinastiei Tang, Bai Juyi, cunoscut drept ermitul de la Xiangshan, după numele locului, ajuns aici, n-a mai plecat vreme de 18 ani. Mormântul poetului poate fi și el vizitat. Iar grotele pot fi contemplate și din vaporașele în formă de dragon aflate la dispoziția vizitatorilor.

Din păcate, timpul alocat este marele nostru inamic. Vizitând aceste locuri puteți afla ce nu am apucat noi să vă spunem. Emil Mirasova, realizator și prezentator, asistat de reportera și realizatoarea Zhang Qian, vă mulțumește pentru atenție.