Prima idee ce mi-a fascinat a fost aceea de imensitate. NU am mai văzut un loc public amenajat atât de mare. Şi în această imensitate am observat pentru prima oară, bucuria chinezilor de a cunoaşte prin expresivitatea locurilor marile obiective istorice şi culturale ale civilizaţiei chineze. Am început să mă obişnuiesc cu marea de şepcuţe colorate, distinct, centrându-se în sute de grupuri ascultând prezentarea şi indicaţiile unor ghizi adesea dotaţi cu steguleţul distinct şi cu portavoce. Am părăsit Piaţa Tiananmen cu sentimentul că aici nu numai că s-a scris istoria Republicii Populare Chineze ci mai ales că locul acesta reprezintă simbolic liantul unei naţii în căutarea identităţii post-imperiale.