Populaţia menba locuieşte în principal în zona Menyu din sud-estul Tibetului. Sunt aproape 9000 de suflete, conform ultimului recensământ efectuat în 2000. Vorbesc propria lor limbă din familia chino-tibetană. Majoritatea cunosc şi limba tibetană. Pentru scris ei folosec caracterele tibetane.
Zona Menyu a fost înglobată în teritoriul Chinei ca parte a Tibetului încă din secolul al 13-lea, ca urmare a contactelor foarte strânse cu regatul Turfan.
Pe la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul celui următor Marea Britanie a avut mai multe tentative de agresiune la graniţa de sud-vest a ţării şi a încercat să încorporeze Menyu în teritoriul Indiei, pe atunci sub control britanic. Atacurile au fost respinse de guvernul central al Chinei.
Etnia Menba are o cultură foarte bogată, transmisă din generaţie în generaţie pe cale orală. Aceasta reflectă viaţa populaţiei, datinile şi obiceiurile, precum şi dorinţele şi speranţele oamenilor.
Membrii grupului menba, atât bărbaţi cât şi femei, poartă pelerine, căciuliţe deschise în faţă şi cizme de piele. Femeile pun şi un sorţuleţ alb. Iubesc bijuteriile brăţări, cercei, inele etc. Se hrănesc în principal cu orez, porumb şi hrişcă. Locuiesc în case cu acoperişul de lemn, bambus sau trestie. Locuinţele lor au de obicei două-trei niveluri. Parterul este întotdeauna rezervat grajdurilor.
Populaţia menba este de religie lamaistă. În unele zone oamenii au credinţe primitive. Fac uz de calendarul tibetan. Începutul anului după acest calendar reprezintă o importantă sărbătoare a grupului menba. În iulie celebrează un festival al fructelor.
|