 Populația menba locuiește în principal în zona Menyu din sud-estul Tibetului. Sunt aproape 9000 de suflete, conform ultimului recensământ efectuat în 2000. Vorbesc propria lor limbă din familia chino-tibetană. Majoritatea cunosc și limba tibetană. Pentru scris ei folosec caracterele tibetane.
Zona Menyu a fost înglobată în teritoriul Chinei ca parte a Tibetului încă din secolul al 13-lea, ca urmare a contactelor foarte strânse cu regatul Turfan.
Pe la sfârșitul secolului al 19-lea și începutul celui următor Marea Britanie a avut mai multe tentative de agresiune la granița de sud-vest a țării și a încercat să încorporeze Menyu în teritoriul Indiei, pe atunci sub control britanic. Atacurile au fost respinse de guvernul central al Chinei.
Etnia Menba are o cultură foarte bogată, transmisă din generație în generație pe cale orală. Aceasta reflectă viața populației, datinile și obiceiurile, precum și dorințele și speranțele oamenilor. 
Membrii grupului menba, atât bărbați cât și femei, poartă pelerine, căciulițe deschise în față și cizme de piele. Femeile pun și un sorțuleț alb. Iubesc bijuteriile brățări, cercei, inele etc. Se hrănesc în principal cu orez, porumb și hrișcă. Locuiesc în case cu acoperișul de lemn, bambus sau trestie. Locuințele lor au de obicei două-trei niveluri. Parterul este întotdeauna rezervat grajdurilor.
Populația menba este de religie lamaistă. În unele zone oamenii au credințe primitive. Fac uz de calendarul tibetan. Începutul anului după acest calendar reprezintă o importantă sărbătoare a grupului menba. În iulie celebrează un festival al fructelor.
|
