Minoritatea dulong locuieşte în principal în zona fluviului Dulong din judeţul autonom Gongshan al etniilor Dulong şi Nu din districtul autonom Nujiang al etniei Lisu, provincia Yunnan, din sud-vestul Chinei. O mică parte din ei se află pe ambele maluri ale fluviului Nujiang, din acelaşi judeţ. Conform ultimului recensământ această etnie are o populaţie de 7426 de suflete, fiind una dintre etniile cu cea mai mică populaţie din ţara noastră. Ei vorbesc limba proprie ce aparţine familiei limbilor chino-tibetane, similară cu cea a etniei nu. Limba lor nu are forma scrisă.
Există foarte puţine consemnări istorice despre originea acestei etnii. Acestea arată însă că ei erau sub dominaţia triburilor Nanzhao şi Dali din Naxi, începând din timpul dinastiilor Tang (581-618) şi Song (960-1127) şi până la mijlocul dianstiei Qing (1644-1911), fără să aibă un nume uniform, fiind chemat ori „Qiao", „Qiu" sau „Qu". Numele dulong a fost stabilit abia după proclamarea Chinei Noi, în anul 1949, la cererea populaţiei.
Grupul etnic dulong este o etnie care iubeşte dansul şi muzica. Membrii ei îşi pot exprima sentimentele de bucurie şi tristeţe prin dans şi cântec. Orice eveniment important, precum sărbătoarea recoltei, plecarea la vânat, începerea lucrărilor de construcţie a unei case, ceremonia de logodnă şi altele reprezintă o bună ocazie pentru organizarea unei partide dans sau cântec. Inteeresnat este şi faptul că toate dansurile şi cântecele sunt improvizate.
Membrii dulong îşi construiesc casele pe pantele abrupte ale munţilor sau pe malul râurilor. Cei din nordul regiunii locuiesc în case din lemn, iar cei din sudul regiunii preferă casele din bambus.
Casele au de obicei două nivele. La etaj sunt aranjate dormitoarele, iar parterul este destinat depozitelor şi grajdurilor de animale. Ei au obiceiul ca toţi membrii familiei să locuiască într-o singură casă mare cu o vatră sau mai multe vetre, deci o vatră simbolizând o familie mică. Dacă un membru al familiei se căsătoreşte, se instalează o nouă vatră în casă. Dacă spaţiul nu este suficient, pentru fiii căsătoriţi se mai construiesc case noi lângă casa părintească.
Cât despre portul la această etnie, atât bărbaţii, cât şi femeile dulong se îmbracă în haine de bumbac şi părul lung până la umăr. Bărbaţii poartă pantaloni scurţi. Fetele, când ajung la vârsta de 12-13 ani, îşi tatuează faţa. Femeile din diferite zone au diferite motive pentru tatuaje şi îşi tatuează diferite părţi ale feţei.
Reprezentanţii etniei dulong se hrănesc în principal cu orez şi grâu. Vânatul reprezintă pentru ei o importantă sursă de aprovizionare. Le plac băuturile, ceaiul şi tutunul.
Membrii acestei etnii sunt curajoşi, muncitori, solidari şi generoşi. Este cunoscută ca o etnie cu o b ună credibilitate şi moralitate. În zonele locuite de această etnie nu prea există cazuri de furt şi alte acte ilegale. Ei cred în animism şi faptul că toate lucrurile din lume au viaţă. Totuşi, pentru izgonirea duhurilor rele, ei organizează diferite ritualuri. În prezent, în rândul lor sunt şi credincioşi ai creştinismului. Toţi prietenii şi rudele decedatului vor participa la funeralii pentru a-şi exprima condoleanţele faţă de familia îndoliată. În zilele de doliu, toţi membrii satului încetează munca în comemorarea celui mort.
Reprezentanţii dulong îşi înmormântează morţii, cu excepţia celor decedaţi din cauza unor boli grave. Aceştia se incinerează sau sunt depuşi pe apă.
Sărbătoarea Kaquewa este Anul Nou şi singura sărbătoare a acestei etnii. Ea este prăznuită în luna decembrie după calendarul agricol. Nu există o dată fixă şi durata ei variază în funcţie de abundenţa alimentelor.
|