Construcţia de grădini imperiale la Beijing a luat amploare începând din secolul al X-lea când a devenit capitala Chinei. Cele mai importante din ele sunt Palatul de Vară Yiheyuan din partea vestică şi Beihai şi Templul Cerului din centrul oraşului. Ele sunt cunoscute prin amploarea lor mare, apectele impunătoare, deversitatea stilurilor arhitectonice şi funcţiile multiple. Palatul de Vară Yiheyuan şi Beihai sunt două din acestea.

Palatul de Vară Yiheyuan a fost construit cu peste 150 de ani în urmă drept cadou oferit împăretesei-mamă de suveranul de atunci al Chinei, Qianlong. Ulterior, a devenit reşedinţa de vară a curţii imperiale. A suferit de două ori distrugeri serioase datorate colonialiştilor străini. Construcţia care se poate vedea astăzi a fost ridicată pe vechile ruine. Este grădina imperială de amploarea arhitectonică cea mai mare cu cea mai mare valoare culturală combinând armonios peisajele artificiale cu cele naturale. În 1998, Yiheyuan a fost inclus de UNESCO pe lista patriomoniului cultural mondial.

Ca model al grădinilor imperiale, Yiheyuan diferă de grădinile particulare de pe malul sudic al Fluviului Albastru ( Yangtzi ), impunâdu-se prin grandoare şi amploare. Poate fi calificat model al grădinilor clasice chineze care continuă structura de bază, conotaţia culturală şi tehnologiile arhitectonice tipice chinezeşti".

Palatul Yiheyuan ocupă o suprafaţă de aproape 300 de hectare care includ în principal Lacul Kunming şi Muntele Longevităţii. 3/4 din suprafaţă fiind luciu de apă. Lacul e înconjurat de numoroase pavilioane. Muntele Longevităţii aflat lângă mal, deşi de mică înălţime, este acoperit cu vegetaţie luxuriantă. Printre copacii seculari se întrezăresc clădiri imperiale şi temple impunătoare.

Parcul Beihai se află în plin centrul oraşului Beijing, în imediata apropiere a "Oraşului Interzis". Ocupă o suprafaţă de 71 de hectare, din care jumătate este luciu de apă. Este considerat cea mai veche şi cea mai completă grădină imperială existentă în China, fiind cunoscut în ţară şi peste hotare prin bogatele şi variatele monumente culturale şi vestgii istorice, prin arhitectura specifică şi peisajele pitoreşti de care dispune. Numărul anual al turiştilor care vizitează Beihai depăşeşte 10 milioane.

La origine, Beihai a fost un lac oarecare şi insula din mijloc purta numele Yaoyu. În timpul dinastiei Jin (1115-1234), a început excavarea lacului şi amenajarea unui munte artificial pe malul acestuia. Insula Yaoyu s-a extins cu pământul scos din lac şi adunat în jurul ei şi a primit un nume nou, şi anume"Qionghua". Pe insulă s-au ridicat palatul Yaoguang şi Palatul Guanghan. A mai fost mutat un munte artificial din Bianliang ( astăzi Kaifeng) lângă lac. Grădina Beihai a căpătat astfel o amploare apreciabilă. În perioada dinastiei Yuan (1206-1368), insula Qionghua s-a extins în continuare şi a început construirea unei metropole având ca centru lacul Beihai. De aceea, se spune că Beijing a apărut mai târziu decât Beihai. În dinastia Ming (1368-1644), Beihai a devenit o grădină imperială ataşată palatului imperial. În dinastia Qing (1616-1911), pe ruinele Palatului Guanghan de pe insulă s-a construit o pagodă pe nume Baita şi insula Qionghua şi-a schimbat şi ea denumirea în Baita. În această perioadă, grădina Beihai a fost reconstruită şi extinsă de câteva ori, devenind în cele din urmă o anexă a platului imperial din dinastia Qing.