Strămoşii etniei yugur provin dintr-o populaţie nomadă numită huihe ce trăia în zona fluviului Erhui din perioada dinastiei Tang (618-907). La mijlocul secolului al 9-lea, obsedat de ninsoare şi deranjat de învrăjbirea dintre oameni, un grup din această populaţie s-a migrat în Coridorul Hexi – cea mai fertilă regiune din centrul şi vestul provinciei Gansu. Ulterior, aceştia au devenit etnia yugur. Pentru o lungă perioadă, această populaţie nu a avut domiciliu stabil şi ducea o viaţă foarte dificilă. Nici nu avea o denumire unică, etnia yugur fiind numită ca atare abia în 1953, când au fost puse bazele etniei yugur care are sensul de prosperitate şi solidaritate.

Din motive istorice, în momentul de faţă membrii etniei yugur vorbesc trei limbi – una aparţine ramurii turcice a familiei limbii altaice (raohul), vorbită de populaţia yugur din vestul judeţului autonom şi alta aparţine ramurii mogole a aceleiaşi familie de limbă (engle), vorbită de cei din centrul şi estul judeţului. Iar cei din regiunea Huangnibao vorbesc limba chineză. Limba lor nu are forma scrisă. Pentru scris ei folosesc caractere chinezeşti.

Membrii yugur sunt de religie lamaistă şi obiceiurile şi datinile lor sunt similare cu ale tibetanilor. Ei se hrănesc în principal cu grâu şi orez. Din cauza condiţiilor climatice, în locurile populate de această etnie se găsesc foarte rar legume proaspete.

Servirea ceaiului este un ritual foarte important în primirea musafirilor. Ei acordă o mare atenţie acestui eveniment. Ei servesc zilnic de trei ori un ceai special preparat, punând în el lapte, unt, făină uşor prăjită şi sare.

Reprezentanţii etniei yugur se pricep foarte mult cu arta plastică, împletind pungi şi carpete cu diferite motive. Motivele împletite de femeile yugur sunt foarte bine concepute şi minuţios lucrate. Ele îşi împodobesc hainele cu diverse motive împletite.

Portul tradiţional al acestei etnii are un stil specific. Bărbaţii poartă de obicei un halat lung cu guler înalt şi cu nasturi pe partea stângă. Poartă la brâu un cordon roşu sau albastru, iar pe cap, o pălărie albă din fetru. Se încalţă în cizme de piele. Femeile se îmbracă în halată cu guler înalt şi o vestă scurtă, un cordon roşu, mov sau verde. Şi ele se încalţă în cizme de piele. Fetele nemăritate îşi aranjează părul în 5-7 şuviţe şi poartă o pălărie împodobită cu şiraguri de mărgele verde. După căsătorie însă, lasă două şuviţe - în faţă şi una în spate.

În rândul membrilor etniei yugur este interzisă căsătoria între tineri care poartă acelaşi nume de familie. La ei se practică trei forme de depunere a morţilor – incinerare, înhumare şi lăsare în aer liber .

Deşi etnia yugur nu are o limbă scrisă, totuşi a fost păstrată o cultură tradiţională sub diverse forme - basme, legende, povestiri, cântece, proverbe şi zicale. Toţi membrii acestei etnii sunt buni cântăreţi. În istorie în rândul lor au avut şi lăutari profesionişti. În ultimii ani, specialiştii din domeniu din ţară şi de peste hotare au studiat cântecele folclorice ale etniei yugur şi au constatat că unele dintre acestea au păstrat melodiile cântecelor folclorice ale hunilor de acum 2000 de ani.