aAici, Radio China Internaţional. În minutele următoare ascultaţi rubrica (Semnal: Viaţa culturală ...)

Dragi prieteni, Muzeul Naţional din Beijing a găzduit recent o extraordinară manifestare culturală, Expoziţia Realizărilor Fructuoase în Ocrotirea Patrimoniului Cultural Intangibil din China. Cele circa 2000 de exponate şi peste 1500 de fotografii au înfăţişat multilateral rezultatele însemnate obţinute de ţara noastră în protejarea acestui tip de patrimoniu cultural. În intervalul cât a fost deschisă expoziţia a fost pur şi simplu asaltată de vizitatorii din ţară şi de peste hotare.

Într-una din sălile expoziţionale ale muzeului se putea vedea un mare război pentru ţesut „brocartul yunjin" (al curcubeului), care a trezit interesul multor vizitatori. Războiul, complet din lemn, este lung de circa 6 m, cu puţin peste l m lat şi înalt de 4 m. Privit de departe pare un turn cu două etaje. Doi meşteri, aranjând unul de sus urzeala, celălalt de jos firele de bătătură, au făcut pentru publicul vizitator demonstraţii ale procedurilor deosebit de complicate de ţesut. Această maşină cu care se ţese brocartul curcubeului a fost adusă de la Nanjing, oraş bine cunoscut pentru producţia de mătase.

Wang Baolin, directorul unui institut de cercetare a mătăsurilor, a spus că în antichitate brocartul curcubeului, ţesut din pene de păun, fire de mătase colorată şi fire de aur, era folosit aproape exclusiv pentru confecţionarea robei împărăteşti. Din cauza procedeelor complicate, doi meşteri abia puteau să ţeasă 40 cmp într-o zi. El a precizat: (Banda I)

„Maşina contemporană de ţesut funcţionează cu urzeli şi fire de bătătură continue, pe când la războiul de ţesut brocart urzeala e continuă, dar firele de bătătură sunt fragmentate, deoarece de la un capăt la celălalt al firului el trebuie să prezinte câteva zeci de culori. Asemenea tehnologie nu poate fi înlocuită de maşinile moderne."

Dat fiind că este o meserie obositoare şi monotonă, nu-i prea tentează pe tineri să se îndeletnicească cu ea. Tradiţia e pe cale de dispariţie. Dar la capătul eforturilor depuse de institutul amintit, peste 60 de persoane din Nanjing şi-au însuşit această tehnică.

Într-o altă sală, câteva fete de naţionalitate Pumi, ţinându-se de mână, cântă şi dansează cu mare bucurie. (Banda 2)

Ceea ce aţi ascultat este un cântec popular al minorităţii pumi, intitulat „Melodia surorilor". Pumi este o populaţie minoritară din provincia Yunnan. Grupul etnic numără 30.000 de persoane. Aceste cântece, la fel ca însăşi populaţia etniei, devin tot mai puţin numeroase. Ministerul Culturii de la Beijing a trimis un grup de specalişti în zonă ca să ajute la conservarea acestei forme de artă populară. A luat fiinţă o formaţie alcătuită din fete tinere care culeg, învaţă şi popularizează cântecele etniei.

Profesorul Che Zhe, coordonatorul programului, a spus că formaţia abia a împlinit 3 ani, însă rezultatele nu au întârziat să se vadă. (Banda 4)

„Noi dorim să oferim oamenilor din toată ţara un exemplu în ce priveşte modalitatea continuării şi transmiterii din generaţie în generaţie a creaţiei folclorice a etniilor minoritare. "

Expoziţia menţionată este prima de acest gen organizată în anii de după naşterea Chinei Noi. Conţinutul exponatelor este foarte bogat. Pe lângă tehnica de ţesut brocartul curcubeului, cântece populare ale etniei Pumi, mai menţionăm sutrele scrise pe frunze ale etniei Dai, cojoacele din piele de peşte ale etniei Heze, pictura Tangka a etniei tibetane, precum şi opera tradiţională Kunqu, deja înclusă în lista patrimoniului cultural intangibil al UNESCO, gu qin, străvechi instrument muzical chinezesc, mukam, nestemată a muzicii populare uigure din Xinjiang, baladele populare ale naţionalităţii mongole şi multe altele. Ele au fost selecţionate din cele peste 6000 de valori trimise din diferitele regiuni ale ţării. Fiecare reprezintă câte o creaţie specifică artei populare şi folclorului local.

Începând din anii 50 ai secolului trecut guvernul chinez a adoptat numeroase măsuri eficiente pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial. Au fost lansate activităţi laborioase de investigare, înregistrare şi cercetare, au fost salvate şi conservate mari cantităţi de produse preţioase de artă. Au fost scrise şi editate lucrări în domeniu. O deosebită atenţie este acordată protecţiei operelor tradiţionale în stil Beijing şi Kunqu, artelor marţiale şi altor importante moşteniri culturale intangibile.

Dar odată cu accelerarea procesului de globalizare şi modernizare economică, ţara noastră se confruntă cu provocări în ce priveşte existenţa şi dezvoltarea creaţiilor culturale imateriale. De cum s-a intrat în noul mileniu, guvernul chinez a făcut eforturi şi mai mari în acest sens, inclusiv prin sporirea alocaţiilor bugetare şi elaborarea unor acte normative, instituirea unui sistem de inventariere a obiectivelor din patrimoniul cultural intangibil şi solicitarea înscrierii unora dintre ele pe lista UNESCO.

Potrivit unei decizii adoptate nu de mult de autorităţile de la Beijing, de acum înainte a doua sâmbătă din luna iunie va fi sărbătorită an de an ca Ziua Patrimoniului Cultural din China, în scopul de a se ridica nivelul de conştientizare a întregului popor chinez faţă de protejarea moştenirii culturale. Graţie acestor măsuri concrete şi eficace au fost înregistrate rezultate îmbucurătoare în domeniu. Expoziţia de care am vorbit are menirea de a permite vizitatorilor să realizeze marea bogăţie şi diversitate a acestui patrimoniu cultural. Apreciind-o pozitiv, Zhou Heping, adjunct al ministrului culturii, a spus: (Banda 5)

„Expoziţia şi-a propus să rezume şi să înfăţişeze, prin texte explicative, fotografii, filme documentare, ca şi mijloace multimedia, resursele patrimoniului cultural intangibil. Concomitent să se accentueze imaginea plăcută şi posibilităţile interactive, prin demonstraţii susţinute de continuatori ai acestor fenomene culturale imateriale, permiţând publicului vizitator să cunoască multilateral situaţia diferitelor acţiuni de conservare şi dezvoltare a acestui patrimoniu cultural." (Sfârşit)