La 15 octombrie 2005 s-au încheiat lucrările de montare a şinelor de cale ferată pe magistrala Qinghai-Tibet, care porneşte din oraşul Xining din provincia Qinhai şi ajunge până la Lhasa, reşedinţa Regiunii Autonome Tibet, având o lungime de 1956 de km.

Construirea acestei magistrale feroviare are o deosebită semnificaţie pentru aplicarea programului strategic de exploatare şi dezvoltare a regiunilor vestice ale ţării şi pentru îmbunătăţirea vieţii populaţiei care trăieşte de-a lungul acestei linii ferate. În acelaşi timp, această realizare va contribui la creşterea solidarităţii între cetăţenii chinezi de diferite naţionalităţi conlocuitoare din zonă şi la realizarea complexă a obiectivului naţional de edificare a unei societăţi cu un nivel decent de viaţă.

Ceremonia începerii lucrărilor de construcţie a căii ferate Qinghai-Tibet a avut loc pe data de 29 iunie 2001, simultan în localităţile Germu şi Lhasa. Traseul magistralei traversează lanţurile muntoase Kunlun şi Tanggula şi are un tronson lung de 550 de km construit pe teren permanent îngheţat. 960 de km se află la o altitudine de peste 4000 de metri deasupra nivelului mării, cel mai înalt punct fiind la o altitudine de 5072 m. Marea majoritate a porţiunilor sunt construite în „zone interzice vieţii" şi „zone fără urme omeneşti". De-a lungul liniei au fost construite 7 tunele şi 286 de poduri. Tunelul cel mai lung măsoară 3,3 km, iar podul cel mai lung măsoră 11,7 km.

Oamenii de ştiinţă şi constructorii chinezi au rezolvat pe parcurs cele 3 mari probleme nesoluţionate pe plan mondial - a terenurilor permanent îngheţate, a condiţiilor de mediu nefavorabile şi a lipsei de oxigen.

Pentru a proteja animalele sălbatice, au fost create de-a lungul liniei 33 de coridoare speciale pentru a permite traversarea lor în perioadele de migrare. Astăzi, antilopele tibetane, iacii sălbatici şi alte animale trăiesc liniştite pe păşunile din nordul Podişului Tibet.

Anterior, legăturile de transport dintre Tibet şi alte regiuni ale ţării erau numai rutiere şi aeriene, care, din cauza costului ridicat şi al condiţiilor climatice vitrege, nu puteau satisface solicitările crescânde ale dezvoltării social-economice a Tibetului. După darea în folosinţă a acestei linii ferate, traficul de mărfuri şi pasageri va fi preluat într-o mare măsură de trenuri, ceea ce va reduce substanţial cheltuielile de transport, fiind în beneficul direct al populaţiei tibetane şi al legăturilor Tibetului cu alte regiuni ale ţării.

Primele curse experimentale pe această cale ferată vor începe în luna iulie 2006. În următorii 5 ani, linia respectivă va fi prelungită de la Lhasa la Rikaze şi Lingzhi, două oraşe importante din Regiuniea Autonomă Tibet.

Până la sfârşitul anului 2003, lungimea căilor ferate din China a juns la 73.000 km, dintre care peste 20.000 de km de linii duble şi 18.000 de km de linii electrificate. Traficul feroviar situează China pe primul loc în lume. Până în anul 2020, lungimea căilor ferate din ţara noastră va ajunge la 100 de mii km.

(Chen Luping)