 Grupul etnic de'ang numără 18 000 de persoane, conform ultimului recensământ efectuat în 2000. Acestea locuiesc pe o arie de 30 000 de kilometri, împreună cu alte minorităţi naţionale precum dai, jingpo, va şi altele. Majoritatea membrilor de`ang locuiesc în districtele autonome a etniilor de'hong, dai şi jingpo din provincia Yunnan. Ei au propria limbă, însă fără forma scrisă. Cei mai mulţi vorbi şi limbile chineză şi ale etniilor dai şi jingpo. Pentru scris, ei folosesc caracterele chinezeşti.
Grupul etnic de'ang reprezintă unul dintre cele mai vechi triburi ce locuiau în zona frontierei din sud-vestul Chinei. Strămoşii lor provin din populaţia „Pu" ce locuia în zona râului Nujiang în secolul II. În dinastiile Sui (581-619) şi Tang (618-907) ei erau numiţi „mangman", „puziman", etc. Etnia de'ang a fost supusă succesiv de dinastiile Han (206 î.e.n 220) şi Jin (265-420) şi de regatele Nanzhao şi Dali din China. În dinastia Yuan (1271-1368)ea a fost subordonată grupului etnic dai.
Principala ocupaţie a reprezentanţilor acestei populaţii este agricultura. Ei sunt pricepuţi şi la cultivarea ceaiului şi pescuit. Zonele populate de etnia de'ang, fiind acoperite de păduri virgine, ele sunt bogate în plante medicinale. Tot aici vieţuiesc şi numeroase specii de animale sălbatice.
Membrii etniei de'ang îşi construiesc casele lângă munte, cu poarta spre est. Locuinţele sunt în majoritatea lor din bambus şi scânduri, cu acoperişul de pir şi au două forme: pătrată şi dreptunghiulară. Cele pătrate sunt cele mai răspândite. O astfel de casă are două niveluri, cu magazie la parter şi dormitoarele la etaj.
Satele şi casele populaţiei de'ang sunt de obicei înconjurate de arbuşti de ceai. Membrii acestei etnii sunt mari băutori de ceai. Ei consumă şi vin, dar numai preparat în casă.
Portul etniei de'ang are un specific aparte. Femeile îşi împodobesc şoldul cu mai multe rânduri de„cercuri" din trestie. Tradiţia provine de la o legendă frumoasă, care spune că în timpurile străvechi, femeile de etnie de'ang „zburau" peste tot. Pentru a le păstra în jurul lor, bărbaţii au confecţionat cercuri din trestie şi le-au pus în jurul şoldurilor femeilor. Astfel, acestea au rămas lângă ei. Unele femei poartă şi 5,6 rânduri de „cercuri" , numărul acestora putând ajunge la peste 20 . Acestea sunt de obicei vopsite în roşu, negru, galben şi verde şi sculptate în diferite motive. Femeile mai poartă rochii lungi şi colorate, au capul tuns chilug şi acoperit cu un turban împodobit cu şiraguri de mărgele împletite în coadă. După căsătorie, ele îşi lasă părul să crească şi-l leagă cu un batic negru. Bărbaţii au obiceiul de a se tatua. Poartă cercei mari şi coliere de argint. Se îmbracă cu haine scurte, despicate în partea stângă şi pantaloni scurţi.
Grupul etnic de'ang practică budismul Hinayana. Aproape în fiecare sat se află un templu unde sătenii pot să ia lecţii. Majoritatea copiilor se călugăresc şi încep să înveţe scripturile budiste la temple, la împlinirea vârstei de 10 ani. În afară de puţinii copii care vor rămâne în temple, majoritatea acestora revin la viaţa laică după câţiva ani.
Majoritatea sărbătorilor etniei de'ang au un caracter religios. Cele mai importante sunt Sărbătoarea Stropirii cu Apă, Sărbătoarea închiderii sau a deschiderii uşii. Stropirea cu Apă este celebrată la mijlocul lunii aprilie , conform calendarului gregorian. Este cea mai importantă sărbătoare, fiind considerată Anul Nou la de'ang, în care oamenii spală statuile lui Buhda cu „apa de dragon" şi se stropesc reciproc cu apă, în semn de bune urări pentru începutul de an. Tot cu această ocazie, tinerii de'ang oferă celor în vârstă mâncare, le spălă mâinile şi picioarele, exprimându-şi astfel recunoştinţa sau regretul pentru toate greşelile din cursul anului.
|
