Stimaţi ascultători, dacă veţi avea ocazia de a asista în 2008 la Jocurile Olimpice de la Beijing, este cert că veţi savura delicatesele cu specific local, precum raţa pekineză, carnea de oaie fiartă condimentată şi altele. Dar dacă doriţi să cunoaşteţi „gustul original" al capitalei chineze, să nu rataţi în nici un caz micile gustări tradiţionale.

Dintre acestea, prima trebuie să fie „burta de vită sau de oaie fiartă la foc mare". La preparare, burta proaspătă este tăiată în felii subţiri sau fâşii înguste. Durata fierberii trebuie să fie corespunzătoare, pentru ca burta fiartă să fie pătrunsă, cu un gust plăcut.

Toţi oamenii, cărora le place burta fiartă repede în apă, ştiu că restauranul Baodu Feng (Burta Feng) oferă această mâncare cu gustul cel mai bun. Restaurantul se află pe o stradă simplă, din imediata apropiere a Pieţei Tiananmen. Patronul lui, Feng Guangju, care moşteneşte de la tatăl şi bunicul său acest restaurant, are acum peste 70 de ani. Localul nu e mare, dar este plin de clienţi în fiecare zi. Dl Feng ne-a explicat că la servire, burta trebuie să fie condimentată cu un amestec de sos de soia, oţet, pastă de susan, ulei de susan, brânză de soia fermentată şi ulei cu zeamă de crevete. Se adaugă praz, coriandru, zeamă de usturoi şi ulei picant. Desigur, enumerarea condimentelor nu se opreşte aici. Dozarea acestora la restaurantul Baodu Feng rămâne un secret, aşa cum a spus patronul.

„Nu destăinuim nimănui reţeta noastră secretă, ce constă în principal în dozarea condimentelor. Dacă mâncaţi burta şi beţi două ceşti de ciorbă la noi, sunteţi <>. Veţi reveni cu certitudine la restaurantul nostru."

La propunerea patronului, am cerut o porţie de burtă de oaie. Este într-adevăr foarte gustoasă.

Probabil, după ce serviţi acest preparat, mai doriţi ceva dulciuri. V-aş propune să comandaţi o brânză tradiţională, care seamănă foarte mult cu iaurtul. Dl Wei Guanglu, din a 3-a generaţie a patronilor restaurantului secular „Nailu Wei" ( Brânza Wei ), în vârstă de 73 de ani, ne-a spus că a fost o mâncare inclusă în meniul curţii imperiale:

„Bunicul meu avea un prieten în bucătăria curţii imperiale. În acea vreme, familia mea trăia în sărăcie. Acest prieten i-a spus bunicului meu: < Referindu-se la tehnologia de producere a brânzei în restaurantul său, dl.Wei a spus: „În materia primă de bază, laptele, se pune puţin vin de orez. Amestecul se coace timp de o oră în cuptor şi apoi, după răcire, mai trebuie introdus în frigider ca să se întărească. Iese astfel o brânză foarte gustoasă. Dacă la preparare se mai pun în lapte nişte stafide, sâmburi de fructe, devine şi mai bună." El s-a lăudat că ultimul împărat al Chinei şi fratele acestuia au servit de multe ori masa în restaurantul Nailu Wei.

În minutele următoare, v-aş recomanda o băutură răcoritoare tradiţională din Beijing, care ajută şi la digestie. Este vorba de una acrişoară, făcută din fasole verde. Aceasta diferă de laptele de soia, fiind obţinută prin fermentarea boabelor, şi nu prin măcinarea acestora. Locuitorii din Beijing au început să bea acest preparat acum 200 de ani. Vă spun însă cinstit că pentru noi, care nu suntem de origine din Beijing, trebuie să avem puţin curaj, pentru că aspectul său, cu puţină spumă, şi gustul acrişor, nu par să te îmbie. În plus, nu se bea cu zahăr, aşa cum se întâmplă cu laptele de vacă. Restaurantul Jinxin oferă această băutură din fasole verde. Wang Ruiming, client vechi al restaurantului, ne-a declarat că toţi membrii familiei sale au o mare slăbiciune pentru această băutură răcoritoare:

„M-am obişnuit să beau acest preparat răcoritor. Ne poate face poftă de mâncare şi răcori vara. Ori de câte ori trec pe aici, bau o ceaşcă, două."

Trebuie să recunosc că în capitala Chinei, locuitorii ca dl Weng cărora le place să consume această băutură sunt tot mai puţini. Patronul restaurantului a declarat însă că are clienţi şi mulţi vin în special la el numai pentru această băutură. De multe ori, restaurantul lui nu face faţă cererii şi trebuie să lucreze peste program."

Fără îndoială, la Beijing mai sunt multe alte preparate ce merită degustate. Dacă în 2008 o să veniţi la Beijing pentru a asista la Jocurile Olimpice, să nu uitaţi să încercaţi şi gustul acestora.