 Apoi a vizitat locuri dragi din copilărie. A putut observa că fostele drumuri prăfuite sunt acum acoperite cu asfalt și beton, iar noi fațade au luat locul celor triste pe care le știa ea de odinioară. S-a nimerit să ajungă în Lhasa chiar în timpul „Sărbătorii Îmbăiatului". Când s-a dus pe malul râului, loc drag ei din anii de școală, a văzut un grup zgomotos de copii care se bălăceau. Erau și destui adulți ce-și „spălau colbul de peste an", coform tradiției. Sub cerul azuriu, încălzit de razele soarelui strălucitor, Deqen, care, copil fiind, se temuse grozav de undele repezi, a cutezat, ținută de mână de mama ei, să intre în râu. Arătând o colină din depărtare, a explicat echipei de reportaj că se numește Dealul Vazei, datorită asemănării cu un vas pentru flori. În a treia zi a noului an tibetan oamenii obișnuiesc să se urece pe vârful acestei coline. Acolo atârnă de vegetație panglici cu inscripții budiste și numele membrilor famililor lor. Ritualul este echivalentul unei rugăciuni pentru pace și bunăstare.
Când a ajuns la templul Jokhang, ce-l proslăvește pe Buddha Sakyamuni, lamaseria era plină de oameni. Când era copil venea deseori aici și, împreună cu mulțimea, îngenunchea respectuos în fața efigiilor sacre. Într-un loc deschis din fața templului e ridicat un stâlp înalt pe care sunt notate binecuvântări. Citindu-le, Deqen parcă simțea revărsându-se asupra ei toate urările înscrise acolo.
Mai târziu tânăra noastră cunoștință a plecat după cumpărături, mai ales suveniruri, ușor de găsit pe strada comercială Bajiao. N-a apucat să cumpere prea multe articole de artizanat, pentru că sora ei mai mică i-a telefonat de la Beijing ca să-i spună că într-un bar din apropiere cântă o formație rock renumită. Trebuie să vă dezvăluim că sora lui Deqen este ea însăși cântăreață. Sora mai mare s-a urcat într-un taxi și s-a dus la barul cu pricina să se delecteze cu muzica formației, una din preferatele ei.
Nu o dată schimbările nemaipomenite din capitala tibetană pur și simplu au lăsat-o fără grai pe tânăra însoțitoare de bord. Să nu credeți că chiar totul s-a schimbat în marele oraș. Deși s-ar părea în Lhasa s-a înscăunat o oarecare atmosferă comercială, iar bunurile moderne pot fi întâlnite la tot pasul, moștenirea istorică s-a conservat. Oamenii au rămas onești și și abordabili, zestrea culturală locală este la fel de valoroasă, iar Lhasa nu și-a pierdut din aerul ei sacru și misterios.
După patru zile pline petrecute în orașul drag al copilăriei, la ora 7 dimineața, Deqen Yangzom a fost nevoită să-și ia rămas bun de la Lhasa. Încărcată cu pachete pline de produse locale dăruite de rudele ei, tânăra s-a suit în autobuzul pentru aeroport. Când soarele începuse să scalde cu razele sale impozantul palat Potala, aeronava în care se afla își lua zborul către capitala țării.
|
