 Etnia Ewenki are o populaţie de 30 505 de persoane, conform ultimului recensământ efectuat în 2000, aflate în principal în districtele autonome din Mongolia Interioară, unde conlocuiesc împreună cu etniile mongolă, daur, han şi oroqen. Această populaţie a purtat mai multe denumiri în diferite perioade istorice, precum „tonggusi", „suolun", şi „yakut". Ewenki este numele adoptat în 1957, conform propriei lor dorinţe şi el înseamnă „oamenii pădurilor". Reprezentanţii Ewenki vorbesc limba proprie, care cuprinde trei dialecte, însă fără a avea o formă scrisă. În zonele cu păşuni se utilizează limba mongolă, iar în cele propice agriculturii şi muntoase se foloseşte limba chineză.
Potrivit consemnărilor istorice, încă din anul 2000 î.e.n., strămoşii acestei etnii trăiau în pădurile din zona Lacului Baikal şi de-a lungul râului Shileke, partea din amonte a Fluviului Heilongjian. Principalele lor îndeletniciri erau în trecut pescuitul şi vânatul. Ulterior, ei s-au strămutat spre est. Un grup dintre ei a ajuns pe cursul mijlociu al Fluviului Heilongjiang, fiind cunoscut sub numele de „oamenii pădurii de nord care călătoresc pe spinările căprioarelor".
Deoarece reprezentanţii Ewenki locuiesc în localităţi aflate la mari distanţe şi cu condiţii naturale diferite, zonele în care aceştia trăiesc prezintă un dezechilibru în dezvoltarea economică şi socială. Principala lor ocupaţie era creşterea animalelor şi ei duceau o viaţă nomadă. Pînă la eliberarea, din august 1945, zonele populate de această etnie aveau o economie bazată pe unităţi familiale . Ulterior, acestea au cunoscut o mare dezvoltare, iar nivelul de viaţă al populaţiei Ewenki s-a ridicat.
Această etnie dispune de o literatură populară foarte variată sub formă de legende istorice, basme, povestiri şi altele. Deşi creaţiile sunt din diferite perioade istorice, toate reflectă realităţile specifice modului de viaţă al acestei populaţii. Toţii membrii ei sunt buni dansatori şi cântăreţi. Cântecele lor au melodii foarte frumoase şi specifice, mai ales cele referitoare la păşunat şi vânat. Principalele forme de artă plastică sunt reprezentate de broderie, sculptură şi pictură. Le place să deseneze pe obiecte diferite motive. Sunt pricepuţi în a realiza, din coaja de mesteacăn, jucării în formă de animale. Din acelaşi material ei mai confecţionează multe alte lucruri, ca de pildă, pahare pentru băuturi, diferite vase şi alte obiecte necesare la servirea mesei.
Reprezentanţii populaţiei Ewenki sunt nu numai harnici şi viteji, ci şi deosebit de cinstiţi. În rândul ciobanilor şi vânătorilor aparţinând acestei etnii, nu se ştie ce înseamnă furtul. Ei construiesc în păduri şi în stepă depozite pentru alimente, îmbrăcăminte şi alte lucruri, pe care nu le încuie. Oricine trece prin zonă poate lua de acolo tot ce are nevoie. Ewenki sunt foarte respectuoşi şi ospitalieri. Când un tânăr se întâlneşte pe drum cu un om mai în vârstă îl salută, oferindu-i totodată o ţigară. Gesturile de salut sunt presupun de regulă îndoirea genunchilor, retragerea corpului într-o parte, pentru a-i face loc să treacă şi împreunarea mâinilor în semn de bineţe. Primirea unui musafir acasă este considerată foarte importantă. În zonele cu păşuni musafirii sunt primiţi cu ceai de lapte, iar în zonele de vânătoare i se oferă oaspetelui piept de cerb şi lapte de ren.
Majoritatea populaţiei Ewenki practică şamanismul, iar cei din zonele cu păşuni, lamaismul.
Principalele sărbători ale acestei etnii sunt cea a Primăverii, Mikol şi Aobao. Mikol este prăznuită în ziua de 22 mai, după calendarul agricol. Este o zi consacrată îngrijirii animalelor care i-au ajutat în muncă pe tot parcursul anului. Pentru Sărbătoarea Aobao se taie boi şi oi pentru a solicita o protecţie cerească pentru oamenii şi animale din gospodărie.
|
