O călătorie de la locuinţa din Beijing a lui Deqen Yangzom până în oraşul ei natal, Lhasa, nu durază mai mult de 4 ore cu avionul. Şi totuşi acestei tinere însoţitoare de bord i-au trebuit nu mai puţin de 10 ani ca să ajungă acasă. Când avionul rula pe pista de aterizare a aeroportului Gongga din capitala tibetană, iar întâmplările dragi ale trecutului îi reveneau în memorie, stewardesa Deqen a început să lăcrimeze. Era un moment fericit în existenţa ei.

Deqen Yangzom s-a născut în anul 1976 într-o familie tibetană din Lhasa. Familia s-a mutat la Beijing în 1984. Totuşi legăturile cu meleagurile natale nu s-au rupt. În fiecare an familia în întregul ei revenea în Tibet să se reîntâlnească cu rudele şi prietenii. Drumul îl făceau cu trenul până la Chengdu, capitala provinciei Sichuan. De aici luau avionul până la Lhasa. După atâtea zboruri cu avionul Deqen Yangzom a început să se gândească tot mai mult la o carieră de însoţitoare de bord. Motivele erau mereu în faţa ochilor ei: uniformele arătoase şi ocazia de a-i servi pe călători.

Şansa i-a bătut la uşă după absolvirea liceului în 1994. În acel an Air China, cea mai importantă companie aviatică a ţării, recruta personal navigant. Tânăra, împreună cu alte colege de-ale ei, a hotărât să să-şi încerce norocul. Deşi a fost ultima care s-a hotărât să se înscrie, farmecul ei natural de tibetană, talentul şi îndemânarea de care a dat dovadă, au plasat-o într-o poziţie favorizată printre concurenţi. Până la urmă s-a văzut prima reprezentantă a provinciei ei (Regiunea Autonomă Tibet) care a reuşit să devină stewardesă pentru această companie aeriană. Noua ei carieră a purtat-o prin multe oraşe mari ale lumii, cum ar fi Paris sau New York. Dar nu i s-a ivit niciodată ocazia să zboare spre Lhasa.

Atingându-şi ţelul, îi rămânea ascuns în inimă un mare vis neâmplinit: acela să ajungă pe meleagurile natale în noua ei postură. „Ai revenit în Tibet?" devenise salutul obişnuit cu care o întâmpinau prietenii. Ducea mult dorul oraşului copilăriei şi de multe ori se gândea la schimbările enorme produse în această parte a Chinei.

Din fericire, într-o bună zi şansa i-a surâs, atunci când televiziunea centrală chineză (CCTV) şi-a propus să redea imagini din viaţa de zi cu zi şi de la locul de muncă al câtorva femei tibetane la Beijing şi în provincia de pe Acoperişul Lumii. Au fost alese două femei: Dawa Yangzom din Lhasa, purtătoare a torţei olimpice, şi cunoştinţa noastră, Deqen Yangzom.

Pe 6 septembrie 2005 Deqen s-a reântors în Lhasa. Era foarte emoţionată cuprinzând cu ochii numeroase privelişti familiare, alături de altele cu totul noi. Multe amintiri i-au potopit sufletul şi a început să vorbească în tibetană. „Nu pot să nu vorbesc în limba mea maternă! Vreau să vorbesc aşa acum!" a exclamat ea surescitată. Unul din primele lucruri făcute: vizite la unchi şi verişori, pe care nu-i mai văzuse de amar de vreme. Şi, bineînţeles s-a delectat cu deliciosul ceai „ghee", ceaiul preparat după reţeta tibetană.