Confucius este fondatorul şcolii şi învăţământului confucianist din China, unul din cei mai mari filozofi din lume. Templul, Reşedinţa şi Pădurea lui Confucius reprezintă locuri unde împăraţii chinezi şi populaţia din toate vremurile au cinstit memoria acestei mari personalităţi.

În anul 478 î.Hr., la un an după moartea lui Confucius, regele statului Lu a transformat casa memorială a lui Confucius într-un templu, unde sunt expuse haine, obiecte şi instrumente folosite de Confucius.

Templul lui Confucius de la Qufu, provincia Shandong, cu o lungime de la nord la sud de peste 1000 de m şi o suprafaţă de circa 100 de mii de mp, are aproape 500 de camere. Construcţiile templului au o configuraţie arhitectonică similară cu curţile imperiale. Construcţiile principale sunt amplasate pe o linie axială nord-sud. Cele auxiliare sunt situate simetric pe ambele părţi ale axului. Templul lui Confucius are 9 nivele de case, 9 rânduri de curţi. Cifra 9 este cea mai mare cifră impară. Acest număr a fost folosit în societatea feudală chineză numai de împăraţi şi curtea imperială. Dar templul lui Confucius a făcut excepţie. Intrările de la templul lui Confucius sunt formate din 5 uşi.

Reşedinţa lui Confucius se găseşte în apropierea templului lui Confucius. Aici au locuit mai multe generaţii ale urmaşilor acestuia. Este cea mai mare reşedinţă după Palatul Imperial de Iarnă din Beijing.

Construită în timpul dinastiilor Song şi Jin (secolele 12 şi 13), fiind o locuinţă tipică a nobilimii şi moşierimii feudale chineze, reşedinţa acoperă o suprafaţă de circa 50.000 mp, are aproape 500 de pavilioane, săli şi camere de diferite tipuri şi mărimi. Construcţiile reşedinţei au o trăsătură specifică în ceea ce priveşte repartizarea. Partea de faţă a construcţiilor este destinată activităţilor şi serviciilor publice, iar cea din spate vieţii personale. În reşedinţă sunt păstrate o mare cantitate de documente, obiecte şi confecţii preţioase din toate timpurile, având o mare valoare arheologică.

Pădurea lui Confucius reprezintă un mausoleu special al lui Confucius şi al familiei acestuia. Este mousoleul familial cu cea mai mare suprafaţă şi cu durata cea mai lungă din lume. Mousoleul este cuprins într-o perioadă de peste 2.500 de ani, acoperă o suprafaţă de circa 2 kmp, şi are în total peste 100.000 de morminte. Aici sunt păstrate peste 5.000 de pietre funerare cu înscrisuri şi texte gravate. Pentru că în incinta mausoleului a crescut o pădure de pini şi chiparoşi, a căpătat denumirea de pădure. Ea are un rol de neînlocuit în cercetarea evoluţiilor politice, economice şi culturale şi ale obiceiurilor funerare din toate timpurile Chinei.

Templul, reşedinţa şi pădurea lui Confucius reprezintă un patrimoniu cultural cu conţinut bogat şi o valoare istorică deosebită. Pe raza acestor monumente sunt crescuţi peste 17.000 de pomi antici, care stau mărturie a istoriei, constituind totodată materiale preţioase pentru cercetările ecologice şi meteorologice din China antică.

Templul, reşedinţa şi pădurea lui Confucius, cunoscute prin istoria îndelungată, dimensiunile mari şi valoarea ştiinţifică ridicată, au fost incluse în 1994 de UNESCO pe lista Patrimoniului Mondial.